Ma gandeam daca exista cu adevarat acea pereche de care am vorbit in trecut... Daca poti gasi acea jumatate de suflet care iti intuieste ideile si care iti bucura sufletul; acea femeie cu trupul parca sculptat in mintea ta si cu gandirea parca setata pe aceeasi lungime de unda cu tine...
Am cautat atat de mult timp incat mi se parea ca sunt intr-un desert, iar ochii imi joaca feste. Parca as fi cautat fata Morgana si cu cat te vedeam mai aproape cu atat mi se parea ca te departezi mai mult... Am sperat! Am sperat ca imi vei pica in brate, am sperat ca ma vei agata tu, in vreun moment fericit al sortii, pur si simplu pe strada; sau ca imi vei lasa vreun semn in mersul vietii care sa ma ajute sa te gasesc mai usor...
Dar nu am incetat sa sper nici un moment! Sa sper ca te voi gasi! Sa sper ca esti cu adevarat aceea dragoste unica exact ca intr-un film: "what dreams may come".
Poate sunt naiv, dar cu fiecare zi te simt tot mai aproape. Sufletul tau parca "se incalceste" intr-o legatura nevazuta, tot mai mult, cu sufletul meu (si de fapt ramane tot mai strans prins de sufletul meu; sau altfel spus parca se impleteste). Gandurile incepute de mintea ta se termina pe buzele mele, iar vorbele mele se termina in actiuni ale mainilor tale.
Chiar si atunci cand nu suntem unul langa celalalt modul de a comunica prin intermediul gandului nu inceteaza sa ne uimeasca...
Sufletul nostru parca e rupt si asezat in doua trupuri, iar atunci cand vorbesc cu tine parca, de fapt, cu gandurile mele vorbesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu