vineri, 31 decembrie 2010

un gand bun

La multi ani!
O dorinta ar fi ca 2011 sa fie un an bun fara razboaie, fara cutremure, fara valuri tzunami, fara foamete, fara doliu, fara furtuni si fara evenimente amare.
O implinire ar fi ca 2011 sa fie un an in care sa avem parte doar de Pace, Bucurie, Fericire, Sanatate, Dragoste de oameni, Respect fata de viata si Ajutor reciproc la bine, dar mai ales la greu.

joi, 30 decembrie 2010

pas cu pas, sa distrugem ce-a ramas...

M-am uitat in seara asta la: "The Pelican Brief" (1993). Nu l-am vazut decat o singura data in '93, dar atunci nu aveam decat 11 ani. Mi-a placut si atunci filmul, dar nu am inteles prea mult, sau mai bine zis destul, din el. Adevarul poate iesi la iveala in cele mai ciudate moduri si din cele mai naive idei. Daca e de exemplu sa ne gandim la filmele sf o sa ne dam seama ca nimic din ce aparea in aceste filme acum cateva zeci de ani in urma nu mai e astazi, in lumea reala, o provocare.
Filmele sunt inspirate de cele mai multe ori din realitate.
"The Pelican Brief" e un film in care realitatea din ultimele decenii e pusa in scena in mod fascinant. Toata lumea stie azi ca americanii au stors intreg pamantul de petrol. Nu exista loc in lume in care America sa nu-si fi vazut interesul intr-un fel sau altul: diplomatic, economic, prin razboi, prin santaj sau prin intimidare. Tot globul a platit si plateste nota de plata pentru consumul de petrol catre SUA. Chiar si cei care detineau terenurile cu petrol tot americanilor le-au platit dintotdeauna propriile extractii... Din pacate asta nu a fost de ajuns pentru ca felul in care s-a extras petrolul nu s-a facut nici pe departe in cel mai grijuliu mod cu putinta ci cu o totala indiferenta pentru natura si pentru mediul inconjurator. S-au distrus sute de mii, si chiar milioane de hectare de teren arabil, padure, pasuni, mlastini in toate colturile lumii pentru interesul american. Azi se apropie momentul in care se termina aceasta resursa. Brusc dintrodata apar masini care pot folosi curentul electric, apa, aerul si tot felul de resuse energetice de cu totul alta natura decat aurul negru. De parca pana acum toata stiinta ar fi stagnat si nimeni nu ar fi stiut de o astfel de alternativa. Din pacate intre timp cam tot ce era de distrus s-a distrus. Ca printr-o minune ne aducem aminte de natura, de planeta in suferinta, dar toate astea cand e prea tarziu. Tinem un moment de reculegere cum ar fi o ora (cica a planetei) pentru zeci si zeci de ani de indiferenta totala.
Daca ar incepe acum un razboi total cu arme de distrugere in masa ar fi deja prea tarziu pentru a mai avea constiinta incarcata ca mai distrugem ceva. Raul s-a facut din belsug si cu premeditare.
Cineva insa ... inca nu s-a saturat.

printre lacrimi

Am observat in ultima vreme un atac frontal pe religie. Incepe sa devina o moda ca in filmele americane sa se faca haz de credinta in Dumnezeu si mai ales de credinta in Iisus Hristos. Mai nou Iisus Cristos a devenit amicul nostru caruia i se zice pe initiale I. C. Credinta pentru unii inseamna glumite si bataie de joc pentru altii.

Babilonul isi cauta pieirea si o va gasi in lacrimi.

pacatul

Ce este pacatul?
Pacatul este placerea trupului si durerea sufletului. Pacatul este handicapul inimii. Pacatul este scorbura trunchiului. Pacatul este viciul care te subjuga.

postul

Postul este autoeducatia trupului. Tentatia e un exercitiu de vointa. Postul este smerenia mintii si intelepciunea inimii. In post nu este de o importanta covarsituare lipsa unor mancaruri ci regulamentul autoimpus de a nu calca dincolo de o linie invizibila pe care ti-o impui singur. Postul este incercarea de a vedea cat rezisti si pana unde. Postul este incercarea de a vedea cat de departe esti dispus sa mergi.

chemare

Ca orice om am avut indoielile mele. S-au topit in negura noptii. Eu stiu ca exista Dumnezeu. Iisus Hristos este Dumnezeu, Calea Adevarul si Viata. Nu am nici o indoiala, iar acest lucru este un fapt. Cine nu vrea sa iubeasca, cine nu vrea sa cunoasca adevarul, cine nu intelege viata nu va vedea vreodata lumina si va muri in intuneric si va ramane in intuneric si dupa moarte intru vecie.
Oricat m-as indeparta de Dumnezeu, Ceva ma cheama iar si iar fara incetare. In fiecare zi clipa de clipa ma gandesc obsesiv la El. Il simt in sufletul meu si atunci cand pacatuiesc fara incetare si atunci cand il ascult fara preget. Ma indepartez prin pacat, dar imediat ma reapropii parca si mai mult prin rugaciune si credinta. Ii vorbesc fara incetare si cer intelepciune. Toate celelalte sunt de prisos. Totul vine prin intelepciune.

Nicaieri in Biblie nu scrie: Crede si nu cerceta. Insusi Dumnezeu Iisus Hristos a zis: "Cauta si vei gasi."

...and the truth shall set you free!

un raspuns elegant

Acum cateva zile un stelist (mai exact Ilie Nastase) spunea despre antrenorul echipei Rapid, Marius Sumudica, ca este un derbedeu si un golan pentru ca si-ar fi permis sa declare ca tine cu echipa Napoli in meciul de calificare dintre Napoli si Steaua.
Acesta i-a raspuns elegant: "in primul rand ca nu am declarat nimic despre acest meci si in al doilea rand ca eu am copii si nevasta, si deci o familie. Nu imi schimb prietenele si nevestele ca pe sosete..." Aluzie la viata tumultoasa a tenismenului.
Nu mai suntem pe vremea comunismului sa iubeasca toti un singur nume si fiecare are dreptul sa-si spuna si sa isi sustina propria parere dupa cum crede de cuviinta.

miercuri, 15 decembrie 2010

Dumnezeu, omul si viata

Acum cateva zile mergeam seara cu masina pe drum spre Militari. Nu eram la volan si ma gandeam la viata si la lucrurile de zi cu zi. Nu stiu de ce, dar eram fericit. Am avut o explozie de bucurie in suflet ca in zilele copilariei cand nu aveam nici o grija si nici un stres... De multe ori m-am gandit ca asta inseamna Rai: o bucurie interioara imensa, o fericire indescriptibila insotita de liniste si impacare.
Putem gasi aceasta fericire in sufletul nostru?
Nu cred ca o putem gasi printr-un consum excesiv, printr-o viata lipsita de reguli si cu o grija obsesiva pentru trupul nostru.
Crezi ca esti nefericit? Crezi ca esti singur? Te poti gandi la un om de pe strada care e batran si nu are pe nimeni. "El nu isi face atatea griji si nu are atatea necazuri ca tine?!" Te poti gandi la un copil orfan care nu-si cunoaste tatal si nu a avut cui spune mama? Nu e neaparat sa te gandesti la cei care traiesc mai bine ca tine ca sunt mai fericiti pentru ca au mai mult decat tine. Nu sunt mai fericiti si nici nu stiu asta... Intotdeauna vor fi mult mai multi cei care o duc mai rau ca tine si tu stii asta...
Sufletul cere altceva.
Bucuria darului catre un om, dragostea oferita unui copil, ajutorul dat unui necunosut, toate sunt fericirile sufletului tau.

marți, 7 decembrie 2010

analfabetismul castiga teren si e si promovat...

In ultima perioada din ce in ce mai multe siteuri (mai ales de sport) si mai rau, chiar televiziuni, fac greseli gramaticale, dezacorduri, omit cratime si cuvinte in reclame, emisiuni sau reportaje...
Fiecare intelege cam ce vrea si cam cum poate.
Incet, incet incep sa fie obligatorii si prin lege prostia si incultura majoritatii. Cine indrazneste sa scrie sau sa vorbeasca corect risca sa fie ridiculizat si pus la respect de cei care accepta si promoveaza schimbarea limbii romane in mod oficial dupa limbajul de cartier.
In loc sa insanatosim limba romana o imbolnavim si mai rau.
In zilele noastre penibilul e la loc de cinste, iar normalitatea o mananca porcii.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

CUM PUTEM AJUTA ?

Povestea parintelui Tanase de la Valea Plopului, tata pentru 328 de copii

"Fie ca este vorba de sprijinirea activitatilor desfasurate în centrele de la Valea Plopului, de editarea si difuzarea de materiale informative, de organizarea de conferinte si seminarii sau de alte programe, orice contributie va fi mult apreciata.

Pentru donatii/sponsorizari în bani, datele de identificare fiscala ale Filialei sunt urmatoarele:
• Cod de Identificare Fiscala 18074434
• Cont IBAN lei: RO81RZBR0000060007229024
• Cont IBAN USD: RO86RZBR0000060007229031
• Cont IBAN EURO: RO70RZBR0000060007229028
• Cont IBAN GBP: RO04RZBR0000060009301069
deschise la Raiffeisen Bank – Agentia Victoria Bucuresti, Calea Victoriei nr. 21, corp B, sector 3, cod 030023.
Cod SWIFT banca (necesar doar pentru plati externe): RZBR ROBU

Pentru donatii si sponsorizari în bani, alimente, materiale de constructie etc. va rugam sa ne contactati direct. Societatile comerciale care doresc sa ne sprijine prin sponsorizari pot încheia contracte de sponsorizare cu organizatia noastra, conform legilor în vigoare.

CONTACT

Asociatia “Pro-Vita” Valenii de Munte – Valea Plopului
Adresa: B-dul Nicolae Iorga 72, Valenii de Munte, 106400, judetul Prahova
tel/fax: (244) 280695

Pro Vita si Valea Plopului – localizare si cai de acces

Itinerar pentru a merge la Valea Plopului:
Bucuresti Nord – Ploiesti Sud (60 km – E60)
Valenii de Munte (30 km – 1A)
Nucsoara de Jos (13 km) – la dreapta
Valea Plopului si Valea Screzii (7 km)

Preot Nicolae Tanase, Parohia Valea Plopului, Comuna Posesti, Judetul Prahova, cod 2124, Romania"

sursa: Apologeticum

joi, 2 decembrie 2010

Cenaclul Flacara: Stefan Hrusca - Ruga pentru parinti

Condoleante

Doliu pentru a 3-a oara intr-un an!
Zi neagra pentru familia noastra... la doar o luna dupa ce a murit bunicul Oanei, de care nu am mai scris pentru ca nu am mai avut timp si nici nu am mai vrut sa par atat de pesimist si inchis sufleteste. Am ajutat la inmormantarea lui, partial i-am sapat si groapa. Am alergat cu bunica si cu matusa Oanei dupa toate cele necesare unei inmormantari crestinesti si i-am purtat sicriul pe umeri.
Azi 2 decembrie ora 1 a.m. moare si mama cumnatului meu... Un om pe care il respect si il iubesc in mod deosebit. Dumnezeu sa o ierte.
Moartea imi apare in minte acum exact ca o baba cu coasa. A venit la secerat si nu iarta... Cat de trist poate fi!!!
Un om la 87 de ani ti se pare normal sa se duca sa nu se mai chinuie, un om la 77 de ani cand moare parca ti se pare cat de cat normal, dar cand vezi un om de 60 de ani ca se duce, nu poti decat sa te gandesti ca ti-ai dori sa prinzi si tu macar 50 la stresul si la vremurile din ziua de astazi...

miercuri, 1 decembrie 2010

Arsenie Boca - Autobiografia "Sfântului Ardealului"



"Iata deci, cele 3 insusiri sufletesti:
- cunoasterea de Dumnezeu ca o conditie a vietii vesnice;
- iubirea, ca o conditie a indumnezeirii omului;
- vointa, ca o conditie a desavarsirii."
Pr. Arsenie Boca



Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa de Sus, jud. Hunedoara. Şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Aşa spre pildă am o carte a lui Immanuel Kant: „Religia în limitele raţiunii” iscălită: „Boca Zian cl. IV. lic.” La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie şi foarte bun pedagog cu fiul său. Ştiu până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul – ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi şi n-am uitat până acum, şi de multe ori mi-a folosit în viaţă.
În cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul şi muzica. Terminând liceul şi luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre ştiinţele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviaţie la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinaţia contemplativă, sau speculativă şi în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu.
În cursul teologiei mi-am vândut casa părintească spre a-mi putea continua studiile. Eram şi bursier. Mamei nu i-am cerut niciun ajutor şi nici nu mă înduram, întrucât era divorţată de tata iar eu eram dat tatii prin sentinţa de divorţ, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur că mă va da la şcoală. În timpul teologiei mi se lămurea frumuseţea chipului vieţuirii călugăreşti şi doream să mă instruiesc, pe cât puteam, mai temeinic, cu deosebire în latura mistică a vieţii. Cu prilejul acela aveam următoarele note caracteristice: deprindeam pe mama cât mai fără mine şi cât mai fără corespondenţă, ca oarecum să mă uite şi să nu-i vie greu când va afla că m-am călugărit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumită disciplină austeră, care avea mai multe amănunte greu de crezut. Aşa de pildă mi-am propus ca toată vremea teologiei să nu fac nici o cunoştinţă cu fete. Ceea ce n-am reuşit, întrucât tocmai în anul acela 1929 Ministerul îngăduie şi fetelor să studieze teologia, şi m-am pomenit cu câteva colege. Dar cunoştinţe în oraş am izbutit să n-am. Asta am reuşit toată vremea teologiei, deşi făceam parte şi din „Reuniunea de muzică Gh. Dima” din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, şi care era mixtă. Aveam problema voinţei în stăpânirea simţurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare, ca să văd prin proprie experienţă, cât se întinde sfera voinţei în domeniul vieţii sufleteşti şi biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărţile asupra actelor reflexe, şi asupra instinctelor, că anume sunt independente de voinţă şi controlul conştiinţei. Experienţa mea personală însă mi-a dovedit că acţiunea voinţei şi a conştiinţei se poate întinde şi peste instincte şi actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri şi studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Ecutta, trimis de Universitatea din Bucureşti, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din Bucureşti, şi-mi parveneau pe această cale.
Toate acestea mă interesau să le aflu şi să le probez în vederea călugăriei. Mă abţineam de la „voia în oraş”, ci stam în curtea şcolii cu poarta deschisă. Cu colegii nu ieşeam în oraş decât dacă trebuia în interesul şcolii, a vreunui profesor, sau însoţiţi de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzică. N-am dansat şi n-am învăţat lucrul acesta. Îmi dase tata grija asta – şi mai cu deosebire când eram teolog nu-mi puteam închipui să fac aşa ceva.
De viaţa altora în afara zidurilor teologiei am fost în cea mai perfectă indiferenţă şi necunoştinţă. Toate preocupările mele erau şi sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urâtă de când mă ştiu. Chiar numele călugăresc l-am ales pentru că Avva Arsenie îşi alesese nevoinţa tăcerii, prin care s-a desăvârşit interior.
Teza de licenţă în Academia Teologică rezuma strădaniile mele spre acea desăvârşire interioară a omului, şi purta titlul: „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”. Terminam teologia prin 1933.
În vacanţă mă ocupam cu pictura.
Pictura mi-a lungit şcoala. Căci aflând Mitropolitul Nicolae Bălan că am talentul acesta, m-a trimis anul următor 1933/34 la Academia de Arte frumoase din Bucureşti, care am terminat-o în cinci ani. Profesori principali aveam pe dl. Francisc Şirato, Costin Petrescu şi Fr. Reiner, ultimul de la Facultatea de medicină. La medicină de multe ori nu puteam merge din cauza frământărilor şi grevelor studenţeşti, care mă supărau pentru motivul că pierdeam vremea şi cunoştinţele de anatomie şi antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus în imposibilitatea să-şi ţină cursul. Abia aci m-am lovit de mişcările politice studenţeşti, care mi-au produs o impresie neplăcută. În mişcări studenţeşti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât Academia de Arte frumoase nu era considerată în cadrul Universităţii, ci ca o şcoală aparte. Deci pe noi de la Bellearte ne tratau ca fiind înafară de studenţii ce să se poată înscrie în centrul studenţesc Bucureşti. Am fost complet în afară de orice mişcare studenţească sau înscriere în vreo mişcare politică.

Vremea în Bucureşti

Am petrecut-o nelipsind de la şcoală niciodată. Bolnav încă n-am fost, ca să lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primăvara mergeam de la 5 dimineaţa şi mă întorceam la internatul Radu Vodă unde locuiam, seara la cină. Trei ani am stat la internat, ca să fie o garanţie pentru mine că nu mă ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau şi studenţi legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodată. Şcoala mă absorbea total şi n-aveam vreme de pierdut. (Bătaia din copilărie pentru a nu pierde vremea mă urmărea ca un înger păzitor.)
Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rămânea liber acasă îl foloseam citind şi discutând teologie cu încă un coleg de-al meu care studia Conservatorul. Aşa s-a întâmplat că odată, plăcându-mi foarte mult scrierea mistică a sfântului Ioan Scărarul, am tradus-o în româneşte, în vreme de 5 luni. M-a ajutat foarte mult la încheierea convingerii mele de-a intra în călugărie.
În vremea aceea, mişcarea legionară era în toi şi se discuta de ea în toate părţile. Eu ca un independent de politic, nu mi-am găsit înclinaţie către mişcare. Apoi s-a întâmplat că nici nu m-a mai chemat nimeni. Singura mea participare a fost asta: când se întorceau din Spania, morţi, Moţa şi Marin, am ieşit cu colegi întâmplători prin curte până la trotuarul străzii „Calea Griviţei”, pe care trecea convoiul de la Gara de Nord spre Calea Victoriei. Căci Academia noastră era pe Calea Griviţei. Deci am privit o parte din convoi şi pe cei doi morţi. Atâta tot.
Colegi la şcoală am avut de toate soiurile şi neamurile. Aveam, la alţi profesori, pe unul Vulpescu; ăsta era comunist, purta cravată roşie, însă discuţii n-am avut împreună niciodată. Aveam coleg de clasă pe un evreu Iţhoc Steinberg – eram prieteni. Îi spuneam câteodată: Măi Steinberg, tu eşti evreu şi eu creştin, deci ar fi să fim unul împotriva altuia. Eu însă am să fiu mai bun ca tine şi tu n-ai să te poţi supăra pe mine, dacă în felul acesta te voi concura în viaţă.
Mai pe urmă, când am citit Biblia, am văzut că ultima misiune mondială e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor.
Am terminat Belleartele cu bine, am făcut anul de practică, ce însă a fost mai scurt; am plecat, trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan, în Sfântul Munte, ca să deprind călugăria de acolo. La plecare erau cele mai aspre cercetări ca nimeni din cei ce-au fost legionari vreodată să nu poată ieşi din ţară. Eu, neavând absolut nimic la activ, am obţinut paşaport de călătorie: în Europa „sans Russie”, de la Prefectura poliţiei din Sibiu.
Iar întrucât eram diacon, am obţinut şi încuviinţările speciale de la cele trei Patriarhii: a României, a Constantinopolului şi a Atenei, precum şi a celor două guverne: român şi grec, precum că n-am nimic suspect la activ, ci simpla chemare către desăvârşirea interioară prin meşteşugul călugăriei.
M-am întors în ţară la 8 iunie 1938. Ţin minte data pe aceea, că intrând în ţară prin Moraviţa am văzut drapelele româneşti, de acel 8 Iunie de odată.
De la data aceasta, până la Paştile anului viitor când am intrat în călugărie, mi-am adunat unelte de pictură, materiale, am mai învăţat la Chişinău cu nişte meşteri ruşi poleitura cu aur „cicanca”, şi alte lucruri trebuitoare unui atelier de pictură.
În Vinerea Izvorului după Paştile anului 1939, am fost tuns în călugărie primind numele Arsenie.
Un an m-am ocupat cu gospodăria, eram primul şi singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus jud. Făgăraş. De pictură nu-mi mai rămânea vreme. Al doilea an la fel. Până când m-am luat de grijă că am învăţat pictura degeaba. Se întâmplă în vremea asta că ne veneau oameni cu durerile lor şi evlavie la Mănăstire şi călugări. Mai intrase în călugărie Părintele Serafim Popescu. L-am rugat pe el să primească preoţia – eu simţindu-mă nevrednic. A primit-o. Aşa au început slujbele la Mănăstire după puteri.
Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanşă de oameni de toate vârstele şi treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii, li se trage de pe urma greşelilor sau păcatelor. Aşa m-am văzut silit să primesc preoţia şi misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, precum şi a sfinţirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viaţă. I-am învăţat să fie curaţi faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat şi trup curăţit de patimi).
Despre această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei ce-au ascultat poveţele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toţi oamenii, fără deosebire, şi viaţa curată, care fac cu putinţă reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăşi în Împărăţia de obârşie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercare a cuminţeniei şi a iubirii noastre, pe pământ, în stadia şi arena vieţii.
Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.
De alte gânduri şi rosturi sunt străin.

Ieromonahul Arsenie. – R. Vâlcii. 17 iulie 1945

"Dragostea Lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos este mai mare decat dragostea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu." Pr. Arsenie Boca 

La mulţi ani România !!!


La mulţi ani români frumoşi!
Pe lume nu fiţi furioşi!
Că vremurile s-or schimba,
Dar noi tot aici vom sta.

Şi de vor veni furtuni
Noi le vom primi senini,
Că şi ai noştri străbuni
Le-au primit ca buni creştini.

Lăsa-ţi ura strămoşească
Pe boieri cu a lor viaţă,
Decat bogăţie furată
Mai bine sărăcie curată.

România Mare 1918 - Greater Romania 1918

Vreau totul, dar nu am nimic...

Suntem atat de trecatori... Nu intelegem de ce strangem cu disperare!? De ce risipim cu nonsalanta!? Ne dorim mai mult si mai mult si daca ne intreaba cineva: pana cand? pana unde? multi dintre noi nici nu ar sti ce sa raspunda... Unde ne oprim? Unde spunem stop? Trebuie sa plecam in tari straine, sa ne ducem sa adunam cat mai mult... Cat mai multi bani!! Si daca o sa facem multi o sa ne gandim cum sa-i inmultim, cum sa facem si mai multi...
Cand avem putin cheltuim putin, iar cand avem mult cheltuim si mai mult si in felul acesta nu vom avea niciodata destul, niciodata nu va fi suficient. De ce sa ma multumesc cu cat am daca pot avea si mai mult? De ce sa ma opresc? Trebuie sa vreau mai mult. Trebuie sa iau mai mult.
Vreau totul, dar nu am nimic...

vineri, 26 noiembrie 2010

atentie la: plati pe internet !!!


Eu nu cred ca statul (sau alte firme private) vor considera vreodata ca banii varsati in contul vreunui hacker sunt ca si in contul lor. Platile pe internet sunt un pericol pentru orice om de buna credinta care vrea sa scape de cozi si de drumuri inutile. Cel mai usor se fura de pe internet, iar atunci cand mai dai si date personale s-ar putea sa platesti si o dobanda substantiala...
Orice om se poate pacali oricat de experimentat ar fi in ale calculatorului, cu atat mai mult, daca e si ingamfat si se considera un as in materie...

joi, 25 noiembrie 2010

tehnica militara...

Portavionul USS George Washington:
Lansarea la apă: iulie, 1992
Lungime totală:333 de metri
Lăţimea pistei de decolare: 72 de metri
Capacitate maximă: 85 de avioane
Echipaj: circa 3.200 de persoane
Încărcătură maximă: aproximativ 100.000 de tone
Sistem de propulsie: două reactoare nucleare care permit navei să funcţioneze 18 ani până la prima realimentare; Patru motoare principale şi patru motoare de propulsie
Viteză: 30 de noduri (1 nod maritim=0,5 m/s).

miercuri, 17 noiembrie 2010

Inima Legii

Care este cea mai mare poruncă a Lui Dumnezeu?

„Ascultă, Israele să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.”

„Dar mai este o poruncă, tot la fel de mare:
Trebuie să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine insuţi.”

...

„Cãci am fost flãmând si Mi-ati dat de mâncat.
Mi-a fost sete si Mi-ati dat de bãut.
Am fost strãin... si M-ati primit.
Am fost gol... si M-ati îmbrãcat.
Am fost în temnitã si ati venit pe la Mine.
Am fost bolnav si ati venit sã Mã vedeti.
Veti întreba: ”Când Ti-am fãcut toate acestea?”
Oridecâteori ati fãcut aceste lucruri unuia din acesti neînsemnati frati ai Mei,
Mie Mi le-ati fãcut.”

discutii in contradictoriu

Am avut o discutie pe teme religioase cu inca doi prieteni un baiat si o fata. Unul dintre noi venea din postura omului care nu crede, unul din noi venea din postura omului care e prea pios ca sa indrazneasca a comenta si a emite pareri si unul din postura omului care crede si imbina religia cu stiinta pentru a-si demonstra credinta. Nu am jignit pe nimeni, desi la un moment dat mi s-a spus ca ratacesc pentru ca nu eram de acord cu ideea ca toti preotii sunt sfinti doar pentru ca li s-au facut cateva slujbe. Da, cred ca unii au har si ca sunt chemati de Divinitate, dar acestia sunt din ce in ce mai putini in timp ce marea majoritate sunt chemati de oameni in functie de contributia la buzunarul colectiv al BOR.
Parintele Cleopa a fost unul dintre oamenii plini de har care au stiut sa imbine religia cu stiinta intr-un mod foarte simplu si plin de claritate. El a stiut sa culeaga informatii din Scanteia si de la diferiti oameni de stiinta si sa le aseze alaturi de anumite citate din Biblie. Deci nu conteaza pana la urma de unde iti culegi informatia: carti, ziare, internet, televizor... trebuie doar sa distingi binele de rau si poti descoperi adevarul cu toate secretele lui.

luni, 15 noiembrie 2010

discutie la 4 dimineata

Ma trezesc pe la 4 si ceva dimineata cu un cot in cap, nu foarte tare si adevarul e ca si pozitia mea in pat era dubioasa... stateam perpendicular pe directia normala.

Intreb: Ce e? Ce s-a intamplat.
Oana: Inot...
Eu: De mult?
Oana: De aseara...
Eu: Pai inseamna ca ai mers ceva...
Oana: Ma simt agitata...
Eu: Pai normal, de la atata inot !!!

vineri, 12 noiembrie 2010

moartea face parte din viata

Viata nu e ingrijorare, viata nu e risipa, viata nu e un moment lipsit de importanta intre nastere si moarte.
Viata e frumusete, viata e libertatea sufletului, viata e dragoste...
Viata e tristete si lacrimi cand iti ingropi bunicii si parintii si viata e bucurie si fericire cand dai nastere si aripi copiilor si nepotilor...
Viata e placerea cunoasterii si a inceputurilor si viata e frica de cunoscutul mortii si necunoscutul sufletului...
Viata e momentul trupului si vesnicia faptelor lui...

Dintr-un moment se naste vesnicia.

un vaucher si nimic mai mult

Am vrut sa vand un vaucher. Din pacate a trebuit sa se intoarca o data tata de la Bucuresti la Vaslui si o data eu. El s-a intors pentru ca nu era scris numele corect pe actul de radiere al masinii si, pentru ca nu a verificat actul cu cartea masinii, a doua oara m-am intors eu pentru ca era trecuta o cifra in plus la numarul de identificare al masinii...
Stau si ma intreb daca cei 900 lei pe care i-am primit pe vaucher nu i-am pierdut pe motorina!
Vaucherul l-am vandut unui diler de la opel care cred ca daca pune cate 3 vauchere la fiecare masina pe care o vinde poate obtine un castig frumusel, cam 8700 lei, ceea ce nu-i rau deloc pentru un an de criza...

dragoste de fotbal

Atunci cand Rapidul nu va mai fi campioana morala a fiecarui an, atunci cand rapidistii nu se vor bucura mai mult de o infrangere a Stelei decat de o victorie a propiei echipe, atunci cand arbitrajul nu va mai avea o importanta covarsitoare asupra fiecarui rezultat, atunci cand lupta de pe terenul de fotbal va capta atentia totala a fanilor, atunci cand pasiunea pentru batai si incendii in tribune va disparea, atunci cand fair-playul va invinge aroganta, atunci cand felicitarile (meritate sau nu) vor inlocui scuzele penibile ale virtualului, atunci cand dragostea alb-visinie va invinge ura ros-albastra, atunci cand...

vineri, 5 noiembrie 2010

Adrian Paunescu - oameni de legenda

„Adrian Păunescu (n. Adrian Păun, 20 iulie 1943, Copăceni, plasa Bălți, județul Bălți, astăzi Republica Moldova - d. 5 noiembrie 2010, Spitalul Floreasca, București) a fost un poet, publicist și om politic român. Păunescu este cunoscut mai ales ca poet și ca organizator al Cenaclului Flacăra. A fost unul din cei mai prolifici poeți români contemporani.
A debutat ca poet în 1960. Din 1973 conduce revista Flacăra. Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, însă Păunescu devenise cunoscut și pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul Analfabeții, publicat în 1980 în Flacăra).
În perioada comunistă, a fost considerat de mulți români un sicofant pentru felul în care îl lăuda pe dictatorul Nicolae Ceaușescu.
După căderea comunismului, nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990, fondează revista Totuși iubirea. În calitate de publicist a mai condus ziarul Sportul românesc, o scurtă perioadă în 1999, și a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1.
Indiscutabil, orientarea politică a lui Păunescu a fost întotdeauna una de stânga. Spre deosebire de alte personalități ale perioadei comuniste, Păunescu a promovat idei de stânga mai liberale, de inspirație occidentală.[necesită citare] Relația lui Păunescu cu puterea comunistă poate fi considerată ca ambiguă, Păunescu manifestându-se nu ca un critic radical al sistemului sau al ideologiei. Critica sa se orientează mai degrabă asupra derapajelor puterii politice și a neajunsurilor economice. Păunescu a întreținut relații strânse cu membri ai aparatelor comuniste de stat și partid. După 1989, Păunescu este unul din puținii care nu renegă complet ideologia socialistă, intrând rapid în Partidul Socialist al Muncii creat de Ilie Verdeț.
Deși născut în Basarabia (în Republica Moldova de astăzi), Păunescu și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în județul Dolj. A absolvit Colegiul Național Carol I din Craiova. Tatăl lui Păunescu, membru al Partidului Național Liberal, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru „activități anti-comuniste” de regimul stalinist de după 1945 și din această cauză Păunescu a trebuit să aștepte 3 ani înainte de a se putea înscrie la facultate. Păunescu a studiat filologia la Universitatea din București.” sursa - wikipedia



Totuşi, iubirea

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Un ultim omagiu...

tot Steaua

Chiar ma gandeam in seara asta... Cu cine altcineva as putea sa tin din Romania? cu ce alta echipa? cu Dinamo care nu joaca in Europa decat preliminarii? cu Rapid care nu mai prinde Europa de cativa ani? cu Clujul care isi da autogoluri sau cu Urziceni care dupa doi ani frumosi s-a desfiintat aproape?! Nu, nu am alta echipa in Romania care sa-mi poata aduce bucurii. Nici macar nationala nu mai e ce a fost... Sunt stelist de mic copil si sunt fericit ca mi-am ales sau m-a ales aceasta echipa sa-i fiu fan. Steaua nu a mai castigat intr-o competitie europeana de 28 de meciuri (exceptand preliminariile) adica in ultimii 4 ani, dar cate echipe romansesti au jucat 28 de meciuri(exceptand preliminariile) in Europa in ultimii 4 ani?! Tin cu toate echipele noastre cand joaca in Europa, dar una singura imi aduce cele mai multe si mai mari bucurii.

Ultima victorie a Stelei în faza grupelor unei cupe europene (Liga Campionilor sau Liga Europa) data din 13 septembrie 2006, cînd gruparea bucureşteană se impunea la Kiev, cu scorul de 4-1, în Liga Campionilor.
De atunci, Steaua înregistrase 28 de partide consecutive fără victorie (două egaluri şi 3 înfrângeri în ediţia 2006-2007 a Ligii Campionilor şi, respectiv, două eşecuri în Cupa UEFA, un egal şi 5 înfrângeri în ediţia 2007-2008 a Ligii Campionilor, un egal şi cinci înfrângeri în sezonul 2008-2009 al Ligii Campionilor, 3 egaluri şi 3 înfrângeri în sezonul precedent al Ligii Europa şi două remize şi o înfrângere în această ediţie a Ligii Europa).

joi, 4 noiembrie 2010

George Enescu - Rapsodia Romana

muzica

Clasica, Country, Deep house, Electronica, Folk, Funk, Instrumentala, Jazz, Metallica, Nature sounds, Pop, Populara, Rap, Rythm-Blues, Rock, Soft-Rock, Simfonica, Tziganeasca, sau chiar Manele, muzica defineste sufletul fiecarui om. Muzica are o putere nevazuta si de netagaduit asupra caracterului. Prin muzica poti construi sentimente, prin muzica poti darama ziduri ale subconstientului, prin muzica te poti inalta sau, prin muzica, te poti arunca in prapastia deznadejdiei...
Un fir nevazut de idei ale mintii si simturi ale inimii se inlantuie in gandurile tale. Muzica se contopeste cu istoria lumii intr-un vartej al cunoasterii vechiului si al descoperirii noului. Muzica pastreaza traditii si muzica inventeaza modernul. Muzica vorbeste din interiorul nostru si tot ea ne exteriorizeaza. Muzica suntem noi, fiecare incercand in felul lui sa dea ceva unic totului...
Muzica este viata.

Balada, Ciprian Porumbescu

marți, 2 noiembrie 2010

judecata pentru un singur neam

Nu mai putin de 6 milioane de evrei au murit in timpul celui de al doilea razboi mondial, doar intre anii 1940 si 1945. Ca o idee de comparatie de-a lungul istoriei unui popor in prezent numai in acest moment traiesc in Israel 7,5 milioane de evrei...
In Biblie se spune ca numai 144.000 de evrei vor avea viata vesnica in Imparatia Cerurilor, cate 12.000 din fiecare dintre cele 12 spite ale evreilor:

* Ruben
* Simeon
* Levi
* Iuda
* Dan
* Neftali
* Gad
* Așer
* Isahar
* Zabulon
* Veniamin
* Iosef

Triburile israelite (sau Fiii lui Israel) descind din cei doisprezece fii ai lui Iacov (Gen. 29:32-35, 30:1-20). Fiii lui Iacov sau Iacob, numit și Israel.
Vor intra atat de putini dintre evrei in Rai tocmai datorita indarjirii cu care ei(evreii) refuza sa creada in Iisus Hristos:
„4. Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii de pecetluiţi, din toate seminţiile fiilor lui Israel:
5. Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii de pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;
6. Din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;
7. Din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;
8. Din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia Veniamin, douăsprezece mii de pecetluiţi.
9. După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic.” Cap.7 Apocalipsa Sf. Ioan Teologul

mi-am schimbat buletinul

Desi mai era valabil pana in 2012, chiar de ziua mea, m-am grabit sa imi schimb buletinul si cam intr-o saptamana trebuie sa ma duc sa il ridic. De la 1 ianuarie 2011 se dau buletine cu cip, iar eu unul incerc sa evit asta macar pentru urmatorii 7 ani. Din pacate s-a micsorat numarul de ani la care trebuie sa-ti schimbi buletinul de la 10 la 7. Probabil inca o bucurie pentru cei care nu vor sa fie inseriati si amprentati pentru cipul de viitor. Ne modernizam fie ca vrem, fie ca nu vrem, dar o sa ne trezim la un moment dat ca toata aceasta evolutie nu este de fapt decat o numaratoare inversa la care participam cu totii bucurosi, cu o indiferenta caracteristica ignorantei. Pana la urma cel mai usor poti face rau atunci cand il faci in numele binelui. Cei care sunt obsedati de securizarea lumii nu fac altceva decat sa o cenzureze in exces pana cand democratia se va transforma intr-un binemeritat lagar de concentrare. De altfel nu a trecut asa mult timp de cand evreii aveau seriile tatuate pe maini. Noi o sa le avem scrise intr-un cip, ca doar am evoluat de atunci... sau poate am involuat? Ce conteaza...
Mergem inainte.

duminică, 31 octombrie 2010

de ce moare Steaua putin cate putin

Lacatus nu mai e fiara din teren ci carpa cu care un oier se sterge pe ciubote. Dovada cea mai clara pentru toti oamenii, ca banii nu-ti pot aduce creier sau caracter, sta acest clan numit BkL. Niste oameni care pe unde s-au dus: echipa de fotbal, parlament european sau cazino nu fac decat sa-si demonstreze incultura, caracterul infect si apucaturile animalice. Un copil de 5 ani nu ar reactiona atat de imbecil in momente de insatisfactie, iar un maimutoi de circ nu ar face grimasele de placere pe care le fac acesti indivizi atunci cand au vreo reusita. Cei care promoveaza in exces astfel de modele nu fac altceva decat sa demonstreze foarte clar ca degradarea sociala este pusa pe primul plan cand vine vorba de rating cu orice pret.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

de ce nu se duc dinamovistii la meciurile echipei Dinamo

Poate pentru ca s-au scarbit si ei insisi de modul in care le este arbitrata propria echipa. A mai furat si Steaua, a mai furat si Dinamo, ba de la o vreme parca si provincia a mai ciupit cate ceva, dar sa tot continui asa pe drumul hotiei fara nici o pauza si fara nici un regret, nu merge.
Dinamo nu poate si nu are cum sa poata face ceva in exterior. Ma refer la meciurile din Europa League ca de altceva nu poate fi vorba. Atat timp cat arbitrajele sunt de o maniera grosolana si se greseste numai si numai intr-o directie, Dinamo nu poate castiga un meci cu nici o echipa dintr-un campionat extern: fie din vest, fie din est sau poate chiar din Africa (daca ar veni vre-una de pe acolo)...
Cu toate ca personal tin cu Dinamo, ca si cu oricare alta echipa romaneasca, atunci cand joaca in Europa League, nu pot sa am decat dezamagiri cand vine vorba de rezultate. Pentru ca arbitrii straini, cat de corupti ar fi sau nu, tot nu vor conduce vreodata o partida in maniera in care este ajutata Dinamo in campionatul romanesc. Este pur si simplu imposibil sa castigi sau macar sa faci egal cu aceasta echipa in campionatul romanesc atunci cand „arbitrii romani isi fac treaba”.

luni, 25 octombrie 2010

de ce ma uit la stirile protv

Oana e suparata pe mine pentru ca ma uit la stirile protv :-(
Ma uit la aceste stiri pentru ca daca am vrea sa facem ceva din tara asta, cineva trage un semnal de alarma ca, am avea cateva exemple demne de urmat:
- in constructii civile am putea lua exemplul Chile
- in sistemul medical am putea invata din sistemul sanitar al Spaniei
- in constructia de autostrazi am putea lua exemplul Ungariei, sau al Germaniei, sau (mai nou si mai trist) chiar exemplul Bulgariei...
- ...

sâmbătă, 23 octombrie 2010

intrebarea fiecarei vieti

Fiecare dintre noi cred ca s-a intrebat in viata lui, macar o singura data, „pentru ce traim?” sau mai exact „pentru ce traiesc eu?”. Si eu m-am intrebat de foarte multe ori care e motivul existentei mele si am gasit un raspuns. Raspunsul pe care mi-l doream eu si motivul pentru care vreau sa traiesc. Sa ajut oameni, asta imi doresc eu, asta e lucrul pe care vreau sa-l implinesc: sa ajut pe cine ma roaga sa-l ajut. Vreau sa pun omul pe primul plan. M-am saturat de oamenii care isi fac griji de cainii si pisicile de pe strada, le ingrijesc si le hranesc mai ceva ca pe copiii lor. Dumnezeu nu a creat omul pentru animale ci animalele pentru oameni. Cati dintre acesti oameni i-ati vazut vreodata dand macar un colt de paine unui nevoias.
Acum nu e normal sa joci fotbal cu unele pisici, cum am vazut ca fac unii, nici cu asta nu sunt de acord, dar nici sa ai grija de ele mai mult decat de alti oameni.
Am vazut ca mai nou se duce o adevarata campanie impotriva oamenilor care cersesc, dar nimeni nu s-a gandit ca pentru cateva exemple negative sunt bagati toti cei napastuiti in aceeasi oala. Cineva vrea sa te faca sa te simti si bine daca esti lipsit de mila si de compasiune. Puternice lucruri sunt armele diavolului.
Singurul meu sfat este ajuta pe oricine poti, ori de cate ori poti. Candva la un moment dat o sa ai nevoie de ajutor si il vei primi negresit si pot sa marturisesc ca mi s-a intamplat asta de nenumarate ori.
Ajuta Omul.
„ Oridecâteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

joi, 21 octombrie 2010

boli de toată jena

Ieri mancam şaorma, azi visez la un ou fiert. Cuvantul diarie mi se pare penibil, dar ca boala, chiar asta m-a lovit. Apa aproape curata, asta iese pe partea cealalta a mea. De trei zile sufar si am un fundulet de maimuta: rosu si ustura extrem.
Chiar ma gandesc cu mare placere la toate mancarurile din lume: ciorbe, grataruri si alte multe delicatese de care nu am voie sa ma ating. Dar ce vorbesc de fripturi cand nu am voie sa ma ating de carne de nici un fel si adica si nici un fel de grasime!!! Am voie doar: mere, banane, branza de vaci(fara smantana), ceai de tei cu(sau) menta, paine prajita si o supa cu un gust infect (1 litru apa, 1 cartof, 1 ceapa, 500g morcov), fara sare, fara zahar. In 2-3 zile am voie un ou fiert(tare), si piept de pui la gratar.
Ca medicamente: Smecta prafuri cate unul de trei ori pe zi, Saprosan cate unul de trei ori pe zi, si Ciprinol(500mg) 1 la 12 ore.
Cu verdictul deasupra capului ca daca nu urmez dieta si tratamentul se lasa cu sangerari, varsaturi si spitalul de urgenta...
Oare se poate muri de la o simpla diarie? Chiar ca e penibil!

miercuri, 20 octombrie 2010

Eat Pray Love



Eat Pray Love (2010)
133 min - Drama | Romance 4,9

Prea multa mancare,
prea putina rugaciune,
nici un pic de dragoste...
Un film lung si plin de indecizii.

dragostea nu e o consolare, o fuga de singuratate

Nu as fi putut fi cu nimeni altcineva decat cu Oana. Nu as fi rezistat cu nici o alta fata intr-o relatie. Gasesc defecte prea multe si, mai rau, nu le vad deloc pe ale mele. Cand esti cu cineva trebuie sa suporti si sa fii suportat. Nu e usor nici sa fii singur, dar oricand e mult mai usor sa te intelegi pe tine decat sa accepti pe oricare alta persoana in viata ta.

razboiul - un mod de refulare

Ma intrebam de ce dupa atatea si atatea razboaie in toata istoria omenirii, tindem sa ne intoarcem si sa repetam istoria iar si iar. Cred ca pe timp de pace se aduna foarte multa ura si frustrare pe care omenirea simte nevoia sa o elibereze dupa o anumita perioada. Omul are in el o doza de sadism si incrancenare care trebuie rasfranta peste toti si peste toate. Crime, violuri, jafuri toate sunt legitime pe timp de razboi... Nu vom invata niciodata din greseli pentru ca asta nu e o greseala, ci e pur si simplu in natura umana, in codul genetic.
Ne vom intoarce acolo mai devreme sau mai tarziu...

luni, 18 octombrie 2010

radare fara numar

Vineri a trebuit sa plec urgent la Onesti pentru ca bunicul Oanei a facut un preinfart cu urmari destul de grave: un cheag format pe creier. Asa se intampla la varsta a treia si oricand trebuie sa te astepti la ce e mai rau. Drumul a fost destul de stresant pana la Onesti, pentru ca aproape in fiecare sat (atentie sat, nu comuna) era o masina de politie, in 90 la suta din cazuri fiind vorba de radare noi. Acum mi se pare foarte chinuitor sa mergi cu 50 km pe ora prin toate satele, pe unicul drum de 2 benzi si 2 jumatati de banda din toata Moldova, de la nord la sud. Nu am luat nici un radar, ajutat de Cel de Sus. Pot spune ca functioneaza binisor sistemul de semnalizare cu farurile; e mai bun ca orice detector de radar(mai ales cand vine vorba de cele noi).

sâmbătă, 11 septembrie 2010

tiganii sunt ai nostri

Nu cred ca si-a imaginat cineva, oricine, oricat de naiv ar fi, ca odata cu trecerea timpului sau cu lectiile istoriei am fi invatat noi toti, mai multe sau ca am fi evoluat pe plan sufletesc macar cu un centimetru. Da, am evoluat pe plan economic, pe plan tehnic, pe aproape orice plan, mai putin cel sentimental. Acum suntem mai puternici si... mai reci. Sigur Holocaustul a fost blamat de toti, dar retinut de nimeni.
Nu ma refer ca francezii ar reedita un Holocaust. Nu, e mult prea mult spus. Pare greu de inteles, ca ei la banii lor si la civilizatia cu care se lauda nu reusesc sa-i integreze pe tigani si ii trimit acasa. Nici macar nu poti sa ii blamezi pentru asta chiar daca ne inputa noua romanilor ca nu ii integram noi... Dar sa isi permita sa ne dea si lectii si sa ne faca pe noi rasisti e cam mult prea mult. Nu sunt departe de spanioli sau de italieni...
Rasismul nu a disparut si nu va disparea niciodata, iar cine crede asta e naiv...
Nici la americani nu va disparea niciodata, iar acum se intoarce chiar impotriva albilor. Si ei la fel de buni ca si francezii se grabesc sa dea lectii de rasism chiar si dupa atatia zeci si sute de ani de sclavie neagra, sunt gata oricand la comentarii : gen Madonna la Bucuresti...
Intre a zice si a face e intotdeauna o mare diferenta pe care nimeni nu e pregatit sa o bage in seama.

marți, 7 septembrie 2010

Lucescu mi-a dat dreptate...



...in timpul meciului, insa, a revenit la vechii jucatori si s-a ales praful si de meciul asta...

duminică, 5 septembrie 2010

câteva ”coincidenţe”

„Si de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, nu s-ar fi mantuit tot trupul. Dar pentru cei alesi se vor scurta zilele acelea.” Matei 24-22 Marcu 13-20

De vreo 25 de ani Pamantul si-a modificat putin axa de rotatie, iar zilele s-au scurtat din ce in ce mai mult, in prezent reducandu-se cu o treime de la 24 la 16 ore. Lucru pe care de altfel il si simtim si ni se pare din ce in ce mai des ca nu ne mai ajunge timpul pentru rutina de zi cu zi.

„Si in toate neamurile se cuvine mai intaiu sa se propovaduiasca Evanghelia.” Marcu 13-10

The Gideons International (de exemplu) au tiparit Noul Testament in peste 190 de tari, in peste 90 de limbi in jur de 1.100.000.000 (un miliard o suta de milioane) de exemplare.

„Si se va propovadui aceasta evanghelie a imparatiei intru toata lumea, intru marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul.” Matei 24-14

„Si atunci se vor sminti multi si se vor vinde unul pe altul, si se vor ura unul pe altul.”
„Si pentru inmultirea faradelegei, va raci dragostea multora” Matei 24-10,12

Fiecare om isi vede strict interesul lui si prea multi sunt cei care spun: eu sa-mi rezolv ale mele, iar de toti ceilalti nu ma intereseaza... Iar ca s-a racit dragostea... e putin spus tinand cont ca peste tot vedem crime odioase pentru motive puerile si nedreptati strigatoare la cer.

„Ca se vor scula neam preste neam, si imparatie preste imparatie, si vor fi foamete si ciuma si cutremure pre alocurea. Ci acestea toate vor fi incepatura a durerilor.” Matei 24-8

Anul acesta a fost in fiecare luna cel putin un cutremur de peste 7 grade pe scara Richter, multe dintre ele avand chiar peste 8 grade...
Avem Gripa aviara, porcina, noua si inca de multe alte tipuri...
„De Ziua Internationala a Hranei, care in acest an a dezbatut tema Dreptul la Hrana, a fost publicata o statistica potrivit careia aproximativ 36 de milioane de oameni mor anual, in lume, din cauza foametei si malnutritiei.
Potrivit informatiilor oficiale, peste 800 de milioane de oameni adorm in fiecare seara flamanzi, iar 90% dintre acestia sunt femei si copii. De asemenea, potrivit statisticilor Organizatiei pentru Hrana si Agricultura, situatia se va inrautatii odata cu cresterea populatiei, mai ales in tarile subdezvoltate si in curs de dezvoltare.
Se presupune ca populatia lumii va creste, pana in 2050, de la 6,7 miliarde la 9 miliarde. Cel putin un miliard dintre acestia se vor naste in Africa, un continent in care foametea face ravagii, in ciuda eforturilor internationale.”

„Si vor cadea intru ascutisul sabiei si se vor duce robi in toate neamurile, si Ierulsalimul va fi calcat de neamuri, pana se vor implini vremile neamurilor.” Luca 21-24

Israelul conform cu Proclamația de Independență din 14 mai 1948 se autodefinește ca un stat evreiesc și democratic (democrație parlamentară) la aproape 2000 de ani de la nasterea lui Iisus Hristos, cand nimeni nu mai credea in posibilitatea infiintarii unui stat evreu. Primul dintre semnele vremurilor este refacerea statului Israel.

„Deci cand veti vedea uriciunea pustiirei, care s-a zis prin Daniil proorocul stand in locul cel sfant(cela ce citeste sa inteleaga)” Matei 24-15

Al doilea semn incontestabil este reconstruirea Templului pe muntele sfant in Israel si asezarea lui Antihrist in acest templu.
In Israel se face reclama pe autobuze la reconstruirea templului(lucru cu care este de acord peste 50 la suta dintre evrei),

- exista un institut care sprijina reconstruirea templului
http://www.templeinstitute.org/
- au reconstituit pana in prezent in jur de 70 de elemente care vor fi folosite in viitorul Templu. Printre ele, harpa de aur a regelui David, cele doua vase de aur care vor fi puse pe masa de aur din altarul Kodesh al Templului, semisfesnicul cu trei brate din aur, jertfelnicul de aur pentru arderea tamaiei, chiuveta de arama, masa de aur si hainele marelui preot, deci s-au refacut deja o parte din obiectele care ajuta la slujbele in templu;
- a inceput confectionarea a 120 de costume pentru preotii selectati din randul familiilor descendentilor vechilor preoti ai Templului, s-au strans meteriale de costructie in Israel si SUA si, bineinteles se fac incercari pentru reorganizarea Sinedriului, forul superior evreiesc in domeniul religios si legislativ, format din 23 de mebrii, care a fost dizolvat in anul 358 d.Hr;
- construirea Altarului Noului Templu din Ierusalim a fost inceputa; Pietrele au fost prelucrate fara a fi folosit fierul si au fost incleiate cu un material special din nisip adus din craterul Ramon si un bitum din acelasi desert al Iudeei. Acest “clei” este rezistent la temperaturi ridicate, nu acumuleaza caldura, fapt ce permite mentinerea unui foc constant.
- peste cincizeci de tari au facut donatii pentru reconstruirea Templului
- macheta la scara 1:60, replica a Templului lui Solomon, cu un sistem hidraulic care permite ridicarea cladirii-sanctuar plasata in mijlocul complexului muzeal Aish Ha Torah Yeshiva din Ierusalim, chiar langa Muntele Templului, in care vizitatorii pot vedea indeaproape replicile Menorei, Altarul Interior sau Chivotul Legii;
- pietrele pentru zidirea celui de al treilea templu sunt facute undeva in SUA

Atunci cand vom vedea distrugerea Moscheei Al-Aqsa, cel de-al treilea loc sfant al Islamului si inceperea construirii celui de al treilea templu se termina numaratoarea inversa. Evreii au mai incercat sa reconstruiasca acest templu, dar Dumnezeu nu le-a permis si a ars pietrele de temelie si au murit toti muncitorii care incercau sa ridice constructia respectiva. Deci daca se va permite ridicarea acestui templu e inca un semn de punct final.

„Iar dela smochin va invatati pilda; cand mladita lui este moale si infrunzeste, stiti ca aproape este vara; Asa si voi, cand veti vedea acestea facandu-se, sa stiti ca aproape este langa usi.” Marcu 13-28 Matei 24-32 Luca 21-29,30

„Ca va fi in zilele acelea necaz ca acela, care n-a fost pana acum din inceputul zidirei, care au zidit Dumnezeu si nici nu va mai fi.” Marcu 13-19

„Cerul si pamantul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece” - Iisus Hristos
Matei 24-35 Marcu 13-31 Luca 21-33

sâmbătă, 4 septembrie 2010

ce s-ar intampla fara curentul electric ?!

Anul asta a inceput cu multe cutremure a continuat cu canicula, incendii si inundatii si se va termina cu ce-o mai vrea Dumnezeu. Din pacate e doar inceputul sfarsitului. Am auzit insa un lucru care se banuieste ca se va intampla si care ar fi cumplit. Dupa cum am vazut tot la inceputul anului nu a fost nevoie decat de o mica eruptie de vulcan (nu cel mai mare din Europa) pentru ca tot traficul aerian sa fie oprit pe toata Europa. Deci nici nu ne imaginam ce mici si insignifianti putem ajunge cu toata tehnologia noastra de ultima generatie si cu toata evolutia noastra. Ce s-ar intampla insa daca specialistii si cercetatorii NASA ar avea dreptate? Mai exact ei au afirmat ca in 2012 sau 2013, datorita unor eruptii solare nu vom mai avea curent electric. Se stia mai demult despre aceste eruptii solare si la acest caz face referire si filmul 2012, doar ca acest film continua pe ideea incalzirii excesive a planetei si nu pe pierderea curentului.
„Curentul electric reprezintă deplasarea dirijată a sarcinilor electrice, Stabilirea curentului electric este determinată de existența unei tensiuni între cele două puncte (între care se deplasează sarcinile). De asemenea, curentul electric se mai poate stabili dacă un circuit închis este influențat de o tensiune electromotoare.”
Curentul electric este influentat de campul magnetic.
Daca ar fi niste eruptii solare foarte puternice, campul magnetic al pamantului ar avea de suferit ceea ce implica si curentul el. Automat nu ar mai functiona nici bateriile.
Stateam si ma gandeam si am ajuns la o concluzie: fara apa(adica sa zicem pe o seceta) mai rezisti, fara gaz mai faci mancare la plita, la un resou ceva, dar fara curent el va fi haos. Si nu ma refer ca vom fi retrogradati pana la momentul in care s-a inventat curentul el, ci mult mai inapoi.
Fara curent el ar cadea telecomunicatiile de orice fel.
Noaptea ar fi bezna, dar nici ziua politia (sau nici macar armata) nu ar face fata cu nici un chip bandelor de jefuitori, criminali, violatori, etc.
Fara curent el nu ar mai putea fi produsa mancarea si nici pastrata.
Bancile din orice tara, economiile mondiale ar intra in colaps...
Deci lipsa curentului el este reteta perfecta pentru un dezastru.
In zilele noastre ar fi haos daca nu am avea curent el o saptamana, dar ce s-ar intampla daca nu ar mai fi 3 luni? Si inca cei care au prezis aceasta criza de curent electric poate nu au vrut sa spuna tot adevarul...
Ma gandeam sa-mi iau o bicicleta, dar intr-o situatie de acest gen e mai sigur sa mergi pe jos, altfel risti sa ti se dea in cap pentru o bicicleta.
Inca mai sper sa nu avem parte de o astfel de nenorocire...

buletinul cu cip

Acum doar vreo cateva luni in urma vorbeam cu Oana despre pasapoartele cu cip. Mi-a spus ca nu ne facem (pasapoarte) si gata, nu mai calatorim in tari straine de pe alte continente si ne putem plimba linistiti prin Europa. I-am spus atunci ca nu cred sa se opreasca aici si ca autoritatile noastre vor sari peste pasapoarte si vor baga direct buletine cu cipuri. Din pacate am avut dreptate si de la 1 ianuarie 2011 vom avea astfel de buletine. Sunt curios insa daca nu se va sari si peste acest pas si nu se va ajunge direct la cipul bagat in mana. De ce ar trebui neaparat bagat cipul in mana sau la frunte, asa cum sta scris in Biblie de peste 2000 de ani, pentru ca la mana sau la frunte fluxul sanguin este cel mai puternic. Vom deveni asadar niste robotei cu telecomanda. De ce este sters orice om care are cipul din Cartea Vietii? Pentru ca ultima alegere a omului va fi daca accepta sau nu acest cip. Apoi nu va mai gandi cu capul lui. Nu va mai alege singur, nu se va mai misca decat la comanda, nu se va mai inmulti decat la comanda, nu va mai manca decat la comanda, nu va mai dormi decat la comanda. Dumnezeu in marea sa marinimie ne-a prevenit inca de acum 2000 de ani, nu e om mai destept si mai intelept ca El sa aiba putere peste acest cip. „Din urina nu poti face apa sfintita, la fel si peste 666 poti sa pui cate cruci vrei ca nu devine sfant numarul asta”. Si tehnologia prin care se foloseste codul de bare in supermarcheturi foloseste numarul 666 si nu e scris acest numar pe codul de bare, dar sunt cate 2 bare subtiri la inceput, la mijloc si la sfarsit care reprezinta acel numar foarte clar. Tot la fel nu va fi pus nici pe cip acest numar, dar va fi reprezentat acest numar la fel de clar ca si pe codul de bare. La fel si Antihristul nu va veni ca un drac ci ca un inger slavind pacea si iubirea intre oameni pana cand va stapani lumea cu toata puterea, facand minuni care nu vor fi decat niste halucinatii induse de acest cip, apoi isi va da arama pe fata urand pe toti oamenii si pe prieteni si pe dusmani deopotriva. Ma intreb numai daca alinierea planetelor din 2012 e semnul venirii lui Antihrist, pentru ca si el va avea semn din cer asa cum a avut si Dumnezeu Iisus Hristos.

o aroganta a fotbalului

In momentul cand faci egal cu Albania acasa, sa spui ca vrei sa te califici mai departe mi se pare o aroganta. Nu, nu e o utopie pentru ca avem de departe cea mai slaba grupa de calificare la turneul final de fotbal european din 2012. Da, nu e imposibil sa ne calificam pentru ca si Franta e la fel de slaba ca si noi, daca nu chiar mai slaba. Avem chiar un punct comun cu ei si anume antrenorul foarte slab, care nu stie sa faca o selectie a jucatorilor in forma si care e foarte usor influentabil... Am ajuns sa stam de zeci de ani la mila norocului si sa nu ne mai calificam decat din intamplare... Jucatori care nu au nici o valoare sunt chemati la nationala doar cu numele: Lobont, Contra, Cocis, Florescu, Marica, D. Niculae. Cu rezerve(Lobont), fara echipa (jucatori gen Contra), de care n-a auzit nimeni (jucatori gen Florescu) sau care nu sunt in forma (Niculae, Marica) nu ai cum sa spui altceva decat ca „jucatorii nu au nici o vina” ca doar nu s-au selectionat singuri... Nici nu e de mirare ca jucatori ca Radu Stefan refuza natioanala, doar n-o fi tampit sa alerge pentru cai verzi pe pereti... Pai numai un nesimtit putea sa spuna ca „nu il intereseaza criticile”, daca ar fi avut caracter isi dadea demisia dupa ce, in mod normal, a ratat calificarea din start. Daca afirmi ca echipa nu merge din cauza ca echipele de club nu merg pe plan international atunci de ce nu iei de la cele care se califica (Steaua, Cluj). Daca preferi o rezerva ca Lobont in locul unui titular incontestabil ca Tatarusanu care apara penaltiuri nu te poti mira ca iei gol in ultimele minute la o faza la care portarul trebuia sa iasa si sa respinga o minge aruncata cu bolta in careu...
Demisia se cere.

marți, 31 august 2010

Sfant doar pe cuvant

14.574 de biserici

4.700 de școli generale

431 de spitale

Amin.

luni, 19 iulie 2010

sentimente si simturi

Orice simtire a trupului, oricat de puternica ar fi, nu poate atinge vreodata intensitatea unui sentiment.

Madalina Manole - ce dezamagire ?!

Albert Einstein: ”Nu se merita sa alegi o solutie definitiva pentru o problema trecatoare.”

joi, 10 iunie 2010

cerul - e sufletul meu

Cerul este cel mai frumos lucru de pe pamant. Cerul a ramas la fel de mii si mii de ani si chiar daca aerul e poluat, cate putin, pe alocuri, cerul ramane la fel de frumos. Cerul este casa Domnului si arata ca atare, un loc superb in jurul pamantului. Cerul pare fara sfarsit si e curat ca lacrima si cand e suparat si aduce furtuna si cand e vesel si zambeste cu seninatate soarelui. Fara cer nu as putea trai. Fara lumina lui, fara apa lui, fara frumusetea lui de la inceputurile lumii...

sâmbătă, 5 iunie 2010

banc

Un american şi un român stau de vorbă. Americanul spune mandru:
-We have Barack Obama, Stevie Wonder, Bob Hope and Johnny Cash!
Românul îi răspunde…:
-We have Traian Basescu. No wonder, no hope, no cash!

vineri, 4 iunie 2010

Dan Puric - oameni de legenda


"Mai bine sărac şi sigur pe tine decât împrumutat şi rob"

Dan Puric (n. 12 februarie 1959) este un actor şi regizor român care a jucat atât în teatru, cât şi în film. Spectacolele sale - Toujours l'amour, Made in Romania, Costumele, Don Quijote - au fost reprezentate în mai multe ţări. În film, a jucat rolul principal în coproducţia româno-sârbă Broken Youth, iar spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de televiziunile BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt şi RTL Luxemburg. A mai jucat în filme pentru televiziunea publică din Lausanne, Elveţia.

* 1978 - bacalaureat al liceului de arte „Nicolae Tonitza” din Bucureşti
* 1985 - absolvent al Institutului de Arta Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, Bucureşti, clasa prof. univ. dr. Dem Rădulescu
* 1985-1988 - actor, teatrul „Mihai Eminescu”, Botoşani
* 1988 - prezent - actor, teatrul naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti

vineri, 28 mai 2010

copacii nimanui

Pe vremea lui Ceausescu au fost plantati plopi si tot felul de copaci care fac mizerie dar mai ales puf, fara sa aiba nimic in comun cu bunul gust sau cu arditectura sau designul orasului... Ceausescu a murit, dar in Bucuresti (orasul cu pricina) nu se intampla nimic. Nici un copac nu e taiat sau inlocuit la propriu cu altii mai practici si care sa nu mai faca atata puf care intra pe toate caile, mai ales cele respiratorii...

Jean Constantin - oameni de legenda

Jean Constantin, pe numele său real Constantin Cornel Jean[1] (n. 21 august 1927, Techirghiol - d. 26 mai 2010, Constanţa), a fost un actor român interpret de roluri comice. Printre personajele reprezentate de Constantin se numără cele din seria B.D. (Brigada Diverse), filmele de acţiune şi de comedie ale regizorului Sergiu Nicolaescu şi serialul de televiziune Toate pânzele sus (1976).

Primii ani. Debutul
Jean Constantin s-a născut în anul 1927,[1] într-o familie de greci.[2] Multă vreme s-a crezut că era născut în 1928; actorul însuşi a menţinut această confuzie, necontrazicându-i pe cei care l-au „întinerit” cu un an.[1] Mama lui se numea Caliopi, iar tatăl, Constantin. Numele său de familie era Jean şi nu Constantin.[3] Deşi s-a vehiculat mult timp ideea că ar fi rom de origine, actorul nu a confirmat niciodată aceste zvonuri şi a făcut haz de ele. Reprezentanţii comunităţii rome din Constanţa au declarat că Jean Constantin nu era membru al acestei etnii şi că acesta era cunoscut în oraş ca grec.[2] Totuşi, datorită tenului său mediteranean a fost ales să joace roluri de ţigan în mai multe filme.[4]
A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanţa, unde a pus bazele unei brigade artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultură din localitate. La sfârşitul anului 1957, a fost primit în nou-înfiinţata secţie de estradă din cadrul Teatrului de Stat „Fantasio”. Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare.
[modifică] Activitate
A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfârşitul deceniului este distribuit în producţiile de succes Prea mic pentru un război atât de mare (1969, r. Radu Gabrea) şi Canarul şi viscolul (1969, r. Manole Marcus), ambele având ca subiect pierderea pricinuită de apărarea cauzei politice (prin război sau ilegalism). Totuşi, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria B.D. (Brigada Diverse), în compania actorilor Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani şi Dem Rădulescu. În 1973 colaborează pentru prima oară cu regizorul Sergiu Nicolaescu în filmul Nemuritorii. Serialul Toate pânzele sus (1976), în regia lui Mircea Mureşan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – turcul Ismail. Revanşa (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Constantin interpretează rolul Limbă. Un an mai târziu joacă în comedia Nea Mărin miliardar, de asemenea în regia lui Nicolaescu.
În anii 1980 şi 1990 este prezent într-un număr mai mic de producţii, în mare parte comedii. Continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. După o pauză de şapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul nea Florică din lung-metrajul de debut al lui Cătălin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (2006). Ultimele sale filme, Supravieţuitorul (2008) şi Poker (2010), au fost regizate de vechiul său colaborator Nicolaescu. A apărut şi în serialul Regina, difuzat de postul Acasă TV.
În 2009 şi 2010, actorul a fost internat în mai multe rânduri din cauza problemelor cardiace. A murit miercuri, 26 mai 2010, în apartamentul său din Constanţa. Vestea morţii a fost făcută publică de către actorul Alexandru Arşinel.

joi, 27 mai 2010

Hania - H. Sienckiewicz

„ ...Crezi ca eu calomniez femeia? N-am nici o ura impotriva ei. Din contra, o iubesc mult, insa nu-i ingadui sa-mi stapaneasca imaginatia... ”

duminică, 23 mai 2010

ANTI - anormal

Parada Gay Pride de la Bratislava, prima manifestare de acest gen organizata in Slovacia, a fost intrerupta dupa ce participantii la mars au fost atacati cu pietre si fumigiene de un grup de neo-nazisti. Violentele s-au soldat cu cel putin doi raniti, iar opt persoane au fost arestate, relateaza AFP.

sâmbătă, 22 mai 2010

NO Comment

Strauss-Kahn catre Guvernul Boc:
Mariti impozitele si mai ales cele pentru bogati. Ei au spus NU, noi decidem

Directorul Fondului Monetar International, Dominique Strauss Kahn, spune ca FMI a sugerat Romaniei sa NU taie atat de mult din salariile bugetarilor, ca masura de limitare a deficitului, transmite RFI Romania. Fondul ar fi optat pentru o marire a taxelor si impozitelor, in special pentru cei mai bogati. Decizia apartine insa Guvernului Romaniei, a mentionat Strauss Kahn.

"Romania este intr-o situatie mai dificila decat credeam si decat o credea si ea. I-am spus: in aceste conditii, vom accepta ca deficitul bugetar pe care l-am convenit sa fie putin mai mare, pentru ca in felul acesta, vom sustine cresterea economica", spune el.

"Totusi, situatia s-a degradat mai mult decat am crezut. Ca urmare, am cerut noi masuri. Guvernul roman ne-a spus: vom taia 25% din salariile functionarilor. Noi am spus NU: daca vreti sa faceti economii, mariti impozitele si mai ales impozitele pentru cei bogati. Guvernul a spus NU, noi suntem cei care decidem. Si asta e adevarul: Guvernul decide intotdeauna, nu FMI. Noi spunem doar care e drumul de urmat. Guvernul propune masurile, Guvernul roman le-a ales", explica directorul FMI, Dominique Strauss Kahn.

sursa: http://www.hotnews.ro/

marți, 18 mai 2010

parcare supraetajata


O idee de parcare pentru bucuresteni!

NO Comment


Culmea Crizei in Romania (2):

S-a epuizat stocul de Ferrari... si mai sunt 5 cereri neonorate.

„Ferrari S.p.A. este un constructor italian de automobile supersport. Compania a fost înfiinţată în 1929 de Enzo Ferrari. De-a lungul timpului, compania a participat la multe curse auto, făcându-se remarcată mai ales în Formula 1. În 1969, fondatorul companiei a vândut divizia de maşini sport către Fiat pentru a-i asigura susţinerea financiară, dar a păstrat controlul diviziei motorsport până la moartea sa, în 1988.

Compania este prezentă şi în România, unde a livrat 25 de comenzi în anul 2009.”

duminică, 16 mai 2010

Dan Spataru - oameni de legenda

n. 2 octombrie 1939, Aliman, Constanţa - d. 8 septembrie 2004, Bucureşti
„Dan Spătaru s-a născut în octombrie 1939, într-o familie de învăţători, Gherghina şi Aurel Spătaru. Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin şi la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) şi a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal. Dan a crescut printre poveştile bunicilor şi cântecelor interpretate părinţii. Când avea 12 ani însă, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o matuşa pentru a îndeplini dorinţa mamei "copiii mei să înveţe carte". Aici Dan a făcut liceul şi a început cariera de fotbalist. Postul pe care a evoluat a fost cel de mijlocaş. A jucat la "Progresul", apoi la "Ştiinţa Bucureşti". În anul III la "Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport" a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. S-a dedicat şcolii şi muzicii. Dan Spataru era student când a început să cânte la "Casa Studenţilor" în anul 1962. A început cu muzică italiană, asta era la modă. Dragostea pentru muzică a moştenit-o din familie. Tatăl său cânta la vioara.
Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a descoperit. L-a ascultat odată la "Mon Jardin" şi a făcut cu el lecţii. Primele bucăţi muzicale interpretate de Dan Spătaru, au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată la o terasă l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a făcut aproape toate şlagărele. Primul mare succes l-a avut cu "Măicuţa mea", de Temistocle Popa. În anul 1972 o cunoaşte pe viitoarea soţie, Sida, la "Teatrul Fantasio" din Constanţa. S-au căsătorit în 1974 şi au avut un copil, Dana. După mărturiile soţiei, Dan Spătaru a fost "familist convins" şi "un model de tătic". A fost o personalitate a lumii muzicale româneşti, a rezistat timpului, ne-a învăţat să-i acceptăm slăbiciunile şi a reuşit să-şi lase amprenta timbrului vocal în amintirea fiecăruia dintre noi. A urmat un lung sir de slagare si un succes la public incredibil. Tarancuta, Tarancuta, Nici O Lacrima, Nu-ti Sade Bine Cand Plangi, Nu M-am Gandit La Despartire, Oare, Oare, Iti Pare Rau”, In Randul Patru ori Drumurile Noastre sunt cantece pe care multa lume le stie inca pe de rost. Dan Spătaru a bătut, în Cuba, recordul la aplauze: 16 minute şi 19 secunde: „prin 1967 am fost la un festival internaţional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute şi 19 secunde!“ Moartea lui Dan Spătaru in urma unui atac de cord a adus la înmormântarea lui peste 10000 de oameni. Mulţi vârstnici pentru care Dan Spătaru a însemnat un exemplu de voinţă. Ramane in memoria tutoror iubitorilor de muzica si slagarele sale sunt inca fredonate de marii artisti de astazi precum Paul Surugiu sau Rares Borlea."
sursa: wikipedia

Dan Spataru - Tarancuta, Tarancuta

Toma Caragiu - oameni de legenda

n. 21 august 1925, Argos Orestiko Άργος Ορεστικό sau Hrupisti, Grecia - d. 4 martie 1977, Bucureşti
„Toma Caragiu, a fost unul dintre cei mai mari actori români de origine aromână, cu activitate bogată în teatru, TV, film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a excelat şi în drame, unul dintre filmele sale de referinţă fiind Actorul şi sălbaticii (1975).
S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu si Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.

Familia Caragiu se stabileşte la Ploieşti, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul "Sfinţii Petru şi Pavel" din Ploieşti. Actorul va declara mai târziu:
Colaboraţi la Wikicitat „...am copilărit şi am făcut şcoala la Ploieşti. Sunt deci ploieştean get-beget.”
—Toma Caragiu
Este cooptat în trupa de teatru a liceului şi scrie în revista liceului „Frământări”. Primeşte diploma de bacalaureat în vara anului 1945.
Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile şi intră la Conservatorul de Muzica şi Arta Dramatică Bucureşti, clasa Victor Ion Popa. În vacanţe susţine o vie muncă de animator cultural, adună în jurul său tineri artişti şi realizează spectacolul „Tache, Ianke şi Cadâr” de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploieşti, apoi „Trandafirii roşii” de Zaharia Bârsan. Astfel, ia fiinţă „Brigada culturală Prahova”, nucleu ce se va transforma în 1947 în Teatrul Sindicatelor Unite din care se va naşte, în 1949, Teatrul de Stat Ploieşti.
Debutul pe o scenă adevarată se produce în 1948, pe scena Studioului Teatrului Naţional din Piaţa Amzei, când, student fiind, în anul III, i se încredinţează rolul unui scutier din „Toreadorul din Olmado” în regia lui Ion Şahighian.
La 1 mai 1948 este angajat ca membru al corpului artistic al Teatrului Naţional. În 1949, la 24 ani, obţine diploma de absolvire a IATC.
La 1 aprilie 1951 se angajează la nou înfiinţatul Teatru de Stat din Constanţa unde joacă, printre altele, rolul Rică Venturiano din O noapte furtunoasă.
În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al Teatrului de Stat Ploieşti, funcţie pe care o va deţine timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieşteană 34 de roluri.
În 1965, invitat de Liviu Ciulei, pleacă la Teatrul Bulandra din Bucureşti, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.
A jucat alături de alţi mari actori cum ar fi Ştefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu etc.
A murit în mod tragic, sub darâmăturile blocului din Bucureşti unde locuia, în urma cutremurului din 4 martie 1977, împreună cu prietenul său, regizorul Alexandru Bocăneţ [1]. Este înmormântat la cimitirul Bellu.

Viaţa personală
După primii ani de viaţă petrecuţi în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata şi cele două surori mai mici, Matilda şi Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploieşti [3], unde Toma termină liceul.
Se căsătoreşte în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite [3]. Divorţul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetiţe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007 : „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continuu meseria”[4] ), dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său [5].
În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, Bucureşti), tot actriţă, aflată şi ea la a doua căsnicie după divorţul de actorul şi dramaturgul Paul Ioachim[1]. Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriţei[1], [3]. După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăseşte în 1978 ţara şi se stabileşte în Statele Unite ale Americii, continuînd-şi viaţa recurgând la diverse expediente sub numele de Helen Cara-Chester.
Din 1964 actorul se mută în Bucureşti împreună cu soţia; cumpără o casă rustică în satul Brătuleşti, comuna Periş, aflată la cca. 29 km de Capitală, unde îşi petrece timpul liber [3] . Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moştenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu.
În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film şi TV Alexandru Bocăneţ, venit să sărbătorească finalizarea filmului său „Gloria nu cîntă”, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul „Continental”) a fost distrus de cutremur până la etajul III ( Toma Caragiu locuia la etajul II ), dar cei doi au fost surprinşi încercând să fugă pe scări şi prinşi între dărâmături.
Una dintre surorile Maestrului, Matilda Caragiu (căsătorită Marioţeanu), (n. 1927), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiţă), (n. 1929), este o talentată sculptoriţă.”
sursa: wikipedia

Ioana Radu - Mai vino seara pe la noi

Ioana Radu - oameni de legenda

n. 17 februarie 1917 — d. 18 septembrie 1990
„Pe numele adevărat Eugenia (Jana) Braia, studiază la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc şi mai ales pentru romanţă. După un periplu la Calafat şi Corabia, în 1936, din cauza situaţiei financiare precare, şi-a părăsit soţul stabilindu-se la Bucureşti. După câteva înregistrări la Radio, la propunerea dirijorului Alfred Alessandrescu, participă, şi se califică – alături de Rodica Bujor (Eugenia Nedelea) – la concursul de muzică populară organizat de Radio, la care erau înscrişi peste 800 de interpreţi, cu numele de artistă Ioana Radu, pe care i-l dă compozitorul Ion Filionescu.
În 1947, la sărbătorirea a 40 de ani de carieră a compozitorului Grigoraş Dinicu, la Ateneul Român, a cântat împreună cu Maria Tănase, Rodica Bujor, Fănică Luca şi Ion Luican, având drept acompaniament Orchestra „Barbu Lăutaru”. Ulterior, a fost angajată la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase”, unde cânta şi Maria Tănase, iar apoi la Circul de Stat.
Considerată cea mai importantă cântăreaţă de romanţe, a interpretat o serie de piese compuse special pentru ea: Am început să-mbătrânesc, Aş vrea iar anii tinereţii (Henry Mălineanu), Mi-e dor (N. Danielescu) sau La umbra nucului bătrân (Ionel Fernic). Într-un turneu, pe şoseaua Orşova-Caransebeş, autobuzul care transporta artiştii a fost implicat într-un accident de circulaţie, Ioana Radu a fost grav rănită la picioare, rămânând cu sechele pe viaţă.
Spectacolele de adio, de retragere din viaţa muzicală le-a dat în Timişoara, Arad şi Cluj-Napoca, pe stadioane, datorită mulţimii oamenilor care doreau să fie alături de marea artistă. A participat la mai multe ediţii ale Festivalului Naţional de Romanţe „Crizantema de Aur”, de la Târgovişte. În 1986 Ion Popescu-Gopo a inclus-o în documentarul Bucureştiul ieri, Bucureştiul azi, Bucureştiul mâine. Această „redutabilă ambasadoare a cântecului românesc” mărturisea: „pentru mine romanţa este raţiunea de a fi! Am iubit-o, am cântat-o, am adunat-o şi am risipit-o”.”
sursa: wikipedia