…am nevoie de tine, am nevoie de sufletul tau…Sunt singur, dar chipul tau imi apare mereu, ma inconjoara… si-mi da fiori de moarte gandul ca s-ar putea intampla sa nu te mai vad niciodata…sa te pierd…Si chiar si acum cand esti atat de departe, te simt langa mine.Pielea mainii tale catifelata imi saruta buzele umede, parul tau imi alinta palmele, iar tu imi soptesti in ureche: ,,te iubesc, te iubesc, te iubesc”…Esti in mine si cea care sopteste nu e altcineva decat mintea mea, topita de dorul tau…Ma sfarsesc…,dar stiu ca esti inca acolo, undeva, asteptand sa fii cucerita …oare am sa te gasesc vreodata…tot atat de calda, buna si indragostita de mine ca intotdeauna?!Oare timpul nu te-a schimbat si oamenii nu ti-au mancat frumusetea?! Naivitatea inimii tale de copil nu a fost intinata…?!
Oare ma mai astepti...?…?…?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu