…tu esti amarul vieti mele…ma inghiti prin tot ceea ce faci: fiecare gest al tau pare nevinovat, dar ma atinge prin insusi inocenta lui…Sunt aruncat intr-o prapastie fara fund, iar tu stai pe un varf de munte. Statuia ta de marmura rade in fata nefericirii mele de a te fi cunoscut, de a ma fi indragostit de tine fara speranta de a ma mai intoarce vreodata inapoi si de a mai fi asa cum am fost cand nu te cunosteam, cand nu auzisem inca de existenta ta efemera...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu