…sunt atat de singur …Simt cum vantul suspina soapte fierbinti cand trece prin mine.Sunt soapte de tristete neinduratoare!…Ce e dragostea daca nu fuga de singuratate si pentru ce ne bucuram daca nu suntem alaturi de fiinta cea mai draga, sufletul pereche?!…Sunt gol pe dinauntru si furtunile imi macina inima; sunt ingandurat si lacrimi nevazute imi zdrobesc sufletul…dar mai presus de orice sunt atat de singur…si nu mi-e frica nici de intunericul mortii cum mi-e frica de acest sentiment...Iubesc cerul si marea pentru sentimentul de libertate pe care ti-l dau, si padurea pentru frumusetea ei covarsitoare, si visul pentru puterea lui nemarginita...Simt cateodata prezenta lui Dumnezeu in mine de parca nu ar exista decat pentru mine si totusi mi-e teama ca L-am uitat pe El, tocmai pe El, singurul meu prieten care nu ma paraseste pentru nimic si pentru nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu