DOR

Sufletul meu sangereaza. Iar sangele meu este albastru. Albastru ca cerneala care a curs din stiloul cu care scriam nu de mult pe caietele mele notite si poezii pentru si despre fete. Acum e neagra caci scriu pe calculator, dar poate s-a innegrit si pentru faptul ca nu mi-am gasit inca iubirea. Si inca cine stie cat timp si cata suferinta mi se mai pregateste in aceasta temnita numita si singuratate. Sangele meu e din venin si mintea mea e ceata alba deasa. Inima imi atarna ca o piatra in piept, iar plamanii imi suspina de dor de femeie. Ficatul meu nu mai vrea sa devoreze decat dragoste. Ochii mei sunt ca niste oceane tulburate de furtuni starnite de simple gesturi de femei pe care nu le cunosc, ci le-am vazut fulgeratic in trecere cand ma plimbam pe strazi. Gura mea e rece si uscata caci nu a mai simtit gustul Ei de prea mult timp. Gandul meu e necurat si plin de gelozie. Inima mea bate incet si rar de parca fiecare bataie ar fi ultima...