Pe cand eram la Bran cu lucrarile am avut un vis cumplit. Se facea ca eram in Birlad parca cu mama mea (se poate sa mai fi fost cu noi si alte persoane) in apartamentul in care am copilarit. Deodata s-a facut lumina mare, iar eu am strigat: fugiti, fugiti din dreptul geamurilor si ascundeti-va de lumina ca o sa va arda. Apoi am vazut pasari fugind pe cerul senin si un animal parca un caine mergand pe nori si m-am inspaimantat de moarte si am simtit ca vine sfarsitul si m-am ingrozit si mai tare. Si m-am trezit plangand si tremurand din toate incheieturile ca niciodata, cum nu am mai patit si nu mi s-a mai intamplat nici macar cand eram copil. Si m-am rugat Lui Dumnezeu si i-am cerut iertare pentru pacatele mele.
Nu e prima data cand visez sfaritul lumii. L-am mai visat o data: ca parca as fi cazut intr-o prapastie fara fund si m-am cutremurat si atunci stiindu-mi pacatele, dar nu m-am simtit nici pe departe ca acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu