Ratacesc in cai straine,
De caminu-mi departat;
Petrec viata in suspine,
Painea ‘n lacrami mi-am udat.
Fie painea cat de rea,
Tot mai bine in tara mea!
Ah! in tara mea frumosa
Am lasat tata iubit,
Am lasat mama duioasa,
Ce de plansuri a albit.
Vezi o culme munteneasca
S’o casuta de desubt?
Este casa parinteasca,
Unde laptele am supt.
In dumbrava verde, deasa,
O fecioara vezi trecand?
Este-a inimei miresa,
Ce ma chiama suspinand.
La straini am stat la masa,
si cu ei m’am ospatat;
Dar gandind la mine-a casa,
Lacrami riuri am varsat.
Cine tara ‘si iubeste,
Nu da lumea pentru ea;
Oh! atunci inima-mi creste.
Cand gandesc a o vedea!
De caminul parintesc!
D’oiu muri, voiu sa ma’ngroape
In pamantul romanesc.
Fie piatra cat de grea,
Tot mai bine in tara mea!
Versuri: George Creteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu