ingamfarea prostiei

Era o vorba din batrani care este pe atat de veche pe cat e de adevarata: „Prostul nu e prost destul daca nu e si fudul.” Exista in unii dintre noi, din pacate din ce in ce mai multi, un tupeu si o aroganta de toata jena. Prostul din ziua de astazi e asa de batut in cap incat nu realizeaza cata greata provoaca atunci cand incearca sa explice ceva sau cand da invataturi din viata lui „extrem de bogata”. Oameni bolnavi pana in maduva oaselor sau mai bine zis pana in adancul propriei constiinte pozeaza in sfinti si isi inchipuie ca au dreptul sa dea exemple de morala cand ei habar nu au ce inseamna adevarul sau bunul simt. Oameni garboviti de pacate si de nenorocirile pe care le provoaca zi de zi isi impopotioneaza trupul manjit de dragostea pentru bani si placeri trupesti si arata cu degetul si scuipa pe cei ce nu au cunoscut nici macar traiul decent fara cele mai elementare lipsuri, darmite pe (traiul)cel de fite sau pe (traiul) cel de lux...