Cei care au bani, pur si simplu nu-i pot intelege pe cei care n-au. E usor sa cataloghezi oamenii in functie de propriul interes; sa-i imparti in cei de treaba care fac ce iti convine tie si cei care "n-au ce face" pentru ca te incurca pe tine atunci cand te grabesti, de exemplu, sa iei benzina si sa dai oricat pentru ca tie iti convine sau mai bine zis nu te deranjeaza atat de mult pretul pe litru. Poate daca s-ar face 100 de lei litrul de combustibil s-ar sesiza mai multi si ar spune ca nu se mai poate asa si ca cineva trebuie sa ia atitudine, dar pana atunci ne complacem intr-o stare vegetativa in care stam si-i privim pe altii cum se chinuie sa faca ceva, sa tina piept unui furt tipic romanesc. Ne place sa privim admirativ catre Occident! Acolo daca urci pretul intr-un supermarket nimeni nu mai cumpara de la tine mult timp chiar si dupa ce l-ai coborat (cum era inainte), iar astfel consumatorul e cel care are un cuvant important in stabilirea economiei de piata.
La noi e o mandrie sa cumperi cat mai scump. In Vest daca scazi salariile te trezesti cu masele in strada si cu proteste interminabile pentru cateva procente scazute din salarii de mii de euro. Noi ne permitem un minus de 25 la suta care cumulat cu sporuri ajunge de fapt la 50 la suta din salariu. "Bine ca primim si atat"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu