Ma gandeam acum daca as putea gasi o asemanare, un exemlpu! Si cred ca l-am gasit: un om bolnav, grav bolnav, cumva pe patul de moarte... Poate va fi mai bine! Dar intai va fi mult mai rau si la un moment dat va muri de tot. Inca mai bate inima! Mai palpaie, pe undeva parca inca mai e o licarire...
Daca in timpul saptamanii astepti mult si bine, pana vine in zare in sfarsit un autobuz, un troleu sau un tramvai, in weekend parca iti vine sa pleci catre el (catre mijlocul de transport in comun). Poate s-a ratacit undeva pe traseu! O fi vreun sofer nou care a fost pus in fiecare zi sa mearga pe alta linie.
De multe ori imi imaginam in statie dupa indelungate asteptari, cum ar fi sa fie primit cu pietre soferul de o intreaga gloata scoasa din minti? Sau cum ar fi sa nu mai poata pleca pana cand nu vine televiziunea sa filmeze "ca uite dom'le ce rar circula ca nu mai poate pleca din statie din cauza inbulzelii"! Ati patit si voi asa ceva? Atunci ganditi-va acum cum suna o replica de genul: "uitati-va si voi dragi concitadini de ce e Bucurestiul aglomerat! ca nimeni nu mai foloseste autobuzul, ca toata lumea merge cu masina personala la servici si mijloacele de transport in comun sunt goale..." Probabil stiti la cine ma refer: Calin Popescu Tariceanu prea iubitul nostru prim-ministru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu