Soarele aduce pe cerul tău Iubirea, Lumina se revarsă pe chipul tău frumos, dar nu ai Energie, Neantul te cuprinde şi Timpul parcă trece tot greu şi dureros, când Ziua Infinită ţi-aduce amintirea, Originea din Suflet te cheamă furtunos... să nu renunţi...
duminică, 9 septembrie 2007
umbrele ochilor tai...
Ochii tai ma urmaresc si acum... inlacrimati dar fara sa verse lacrimi. Am gresit! Am facut un lucru rau si acum ma doare. Nu cred ca am desavarsit greseala si poate mai e cale lunga pana la capatul ei... dar ochii tai frumosi plini de lacrimi ce refuza sa-ti mangaie obrajii m-au condamnat si au lasat cicatrici adanci in sufletul meu si in mintea mea. Mi se pare greu de inteles "de ce?" De ce am mers cu un pas mai departe? Suferinta sufleteasca e mult mai mare decat cea fizica si totusi le-am calcat pe amandoua in picioare... Ma simt incarcat si nu gasesc decat scuze patetice... Aveai dreptate... si chiar meritam sa raman singur, dar tii la mine prea mult si poate chiar ma iubesti fara sa vrei si e prea tarziu ca sa mai renunti la mine atat de usor pe cat ai crede ca se poate. Dar si tu m-ai judecat gresit si nu stii ca daca ai vrea sa te razbuni cu adevarat ar fi de ajuns un simplu... "Adio".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu