lupta pentru influente

Americanii incep sa piarda nu doar pe plan economic (criza) ci si pe plan geo-politic anumite puncte nevralgice de influenta. Un astfel de punct este fara indoiala Egiptul. Regim dupa regim pica, iar tarile arabe isi aleg singure drumul, fara ajutor american...
- Ajutorul militar american pentru Egipt se cifrează la circa 1,3 miliarde de dolari anual...
- Referindu-se la situația din Egipt, preşedintele american Barack Obama a avut un discurs succint în care a cerut evitarea violenţelor şi implementarea rapidă a unor reforme ce garantează respectarea drepturilor omului...
- Nimic despre demisia ceruta de popor presedintelui Hosni Mubarak...
- Cei care protestează în stradă trebuie să o facă paşnic...
Cu alte cuvinte e buna democratia, dar acolo unde ne convine si unde ne aduce beneficii. Asta dicteaza politica americana. Nu prea imi aduc aminte de vreo incercare de a ridica cortina de fier de peste statele comuniste timp de vreo 45 de ani, din partea americanilor.
Democratie, libertate, egalitate e doar un vis naiv pe care unii nu pot si nici nu vor sa-l inteleaga pentru ca nu e o prioritate, decat pentru "cei alesi".
Banul regleaza conturile si nu doar pe cele bancare...

jumatate de idee

Nu stiu altii ce site urmaresc pentru a se informa despre un film daca merita sau nu vazut, dar eu folosesc IMDB. In ultimul timp insa m-am enervat pentru o idee imbecila de a traduce numele filmelor si de a face in acest fel o salata din toate pentru ca nu toate numele au fost traduse si pentru ca nici nu stii in ce limba sa cauti...

problema obezitatii la americani

Faptul ca trei sferturi din americani sunt grasi era o chestiune de timp pana sa se intample. De zeci de ani americanii mananca organisme modificate genetic: pasari umflate cu pompa, vaci care dau cantitati industriale de lapte, legume si fructe uriase, dar fara nici un gust... In acest moment daca s-ar reveni la fostele mancaruri din produse nemodificate genetic ma tem ca ar fi inca prea tarziu pentru a se mai indrepta ceva. In acest moment aceasta boala se transmite tot genetic, doar ca de aceasta data de la om la om (de la parinti la copii) si nu ca la inceputurile produselor modificate, de la produse la om. Dupa atatia ani in care americanii au consumat tot felul de astfel de produse nu mai ai cum sa-ti imaginezi ca ar mai putea fi sanatosi din punct de vedere al organismului, dar poate ca nici psihic nu mai sunt cum au fost pentru ca nimeni nu stie ce efecte au anumite substante chimice in anumite cantitati asupra organismului uman...

film si un pic mai mult...

Am spus cu mai multe postari in urma ca nici nu ne imaginam cat adevar si cate lucruri din filmele Sci-Fi ne vorbesc despre viitor si despre ceea ce se va intampla cu omenirea...
Multi nu credeau ca este posibil sa existe usi care sa se deschida in fata ta cand ajungi in dreptul lor, dar acum te duci la magazin si asta se intampla ca un lucru banal; multi spuneau ca este imposibila teleportarea sau clonarea, iar acum nu mai reprezinta nici un secret pentru oamenii de stiinta. Am inceput sa revad serialul "The X-Files" (1993), in sezonul 2 episoadele 5-6 ; in sezonul 3 episoadele 9-10 se face aluzie clara si e si aratat un cip (dispozitiv electronic) de dimensiuni foarte mici, cu marca (codul de bare) implantat intr-un om pentru a fi urmarit si localizat in orice moment cica de "extraterestri".
Eu unul nu cred in extraterestri, dar cred in puterea excesiva de manipulare a guvernului american, care pentru a-si putea realiza experientele in voie au inventat pentru propriul popor o poveste cu omuleti verzi... Nu vi se pare ciudat ca UFO prefera doar SUA? Nu vi se pare ciudat ca Europa nu are parte de astfel de vizite sau sunt extrem de rare? Nu vi se pare ciudat ca semnele din lanurile de porumb sunt prea rotunde si prin urmare prea "perfecte"? (Ce nava, fie ea si rotunda, s-ar chinui sa lase niste semne perfect rotunde cand se grabeste sa dispara cat mai repede ca sa nu fie depistata?) Cat despre luminite sa fim seriosi... Americanii s-au grabit sa sune la 911 dupa o pana de curent intr-un cartier pentru ca: "sunt niste luminite ciudate pe cer!!!" (stelele)...
Daca in 1993 oamenii de stiinta americani se gandeau la cipuri, dar acum 20 de ani mai tarziu... credeti ca au avut timp suficient sa rezolve problema? acum cand stiinta evolueaza cu o viteza aproape inimaginabila!

cip dupa cip

Intr-un fel sau altul s-a gasit un loc si pentru cip... pe cardul de sanatate. E doar inceputul. Pe cardurile de la banci deja a fost introdus asa ca mai urmeaza: buletinul, permisul de conducere, pasaportul nu cred ca mai are rost sa-l mai folosim (probabil o sa dispara cu asa un act securizat de identitate)! La sfarsit nu vom avea decat un singur card care sa le adune pe toate intr-un singur cip... iar apoi doar cipul...
Vorbeam deunazi cu taica-miu. I s-a parut drept cea mai mare descoperire din stiinta aflarea completa a genomului uman, dar nu crede ca am ajuns la nivelul la care cu un cip sa poti comanda un om ca pe un robotel sau ca pe o masina. Folosim in fiecare zi telecomanda de la televizor sau de la alte aparate. E un simplu emitator care trimte un semnal catre un receptor. De ce ar fi asa greu sau chiar imposibil ca atata timp cat ar exista in corp un astfel de cip (care pana la urma ar putea functiona si ca un receptor) ar putea exista, de asemenea, si un aparat pe post de emitator care ar avea cui trimite un semnal?

atitudini

Cei care au bani, pur si simplu nu-i pot intelege pe cei care n-au. E usor sa cataloghezi oamenii in functie de propriul interes; sa-i imparti in cei de treaba care fac ce iti convine tie si cei care "n-au ce face" pentru ca te incurca pe tine atunci cand te grabesti, de exemplu, sa iei benzina si sa dai oricat pentru ca tie iti convine sau mai bine zis nu te deranjeaza atat de mult pretul pe litru. Poate daca s-ar face 100 de lei litrul de combustibil s-ar sesiza mai multi si ar spune ca nu se mai poate asa si ca cineva trebuie sa ia atitudine, dar pana atunci ne complacem intr-o stare vegetativa in care stam si-i privim pe altii cum se chinuie sa faca ceva, sa tina piept unui furt tipic romanesc.
Ne place sa privim admirativ catre Occident! Acolo daca urci pretul intr-un supermarket nimeni nu mai cumpara de la tine mult timp chiar si dupa ce l-ai coborat (cum era inainte), iar astfel consumatorul e cel care are un cuvant important in stabilirea economiei de piata. La noi e o mandrie sa cumperi cat mai scump. In Vest daca scazi salariile te trezesti cu masele in strada si cu proteste interminabile pentru cateva procente scazute din salarii de mii de euro. Noi ne permitem un minus de 25 la suta care cumulat cu sporuri ajunge de fapt la 50 la suta din salariu. "Bine ca primim si atat"...

construieste nu distruge

In orice domeniu este mult mai usor sa distrugi decat sa construiesti. Corpul uman este templul sufletului si binenteles nu face exceptie. Este mult mai usor sa bati, sa injuri, sa-ti bati joc, sa urasti, decat sa ingrijesti, sa ajuti, sa respecti, sa iubesti...

antimanele

Daca ar auzi astazi Mihai Eminescu versurile puerile, dezacordurile gramaticale si sensul penibil al acestui gen de muzica (numit manele) s-ar rascoli in mormant fara nici un dubiu. Dar la educatia pe care o au in prezent copiii si la instruirea de care au parte adolescentii zilelor noastre nici nu poti avea mai multe sperante...

La multi ani Mihai Eminescu !

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti - d. 15 iunie 1889, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. (wikipedia)



Mihai Eminescu - La Steaua

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.



Nu stiu ce fel de om esti, nu stiu din ce neam provii si despre ce scrii, dar daca nu ai amintit macar o singura data despre Mihai Eminescu in viata ta inseamna ca nu ai simtit niciodata romaneste.

intre bine si rau

Nu exista om, in afara de Iisus Hristos, care sa fi facut numai bine. Gandurile, vorbele si faptele ne descriu caracterul. Binele si raul ne descriu sufletul interior. Prin insasi neputinta noastra trupeasca ne lasam prada intunericului in care preferam sa ne ascundem. Fiecare dintre noi are dreptul si puterea de a face un pic mai mult bine decat rau. Fiecare poate iubi o clipa mai mult decat sa urasca. Viata noastra e trecatoare si neinsemnata, dar faptele noastre ne judeca pentru eternitate.

Despre judecatile lui Dumnezeu - Parintele Ilie Cleopa

Despre judecatile lui Dumnezeu

Un pustnic de langa cetatea Emesei, din Siria, avea mare dar si lumea avea mare evlavie la el. Insa el se gandea asa: "Doamne, prea bun esti Tu, ca vad ca la cei rai le merge bine, iar cei buni au necazuri si scarbe. Cum, Doamne, de ingadui Tu asa cu bunatatea Ta cea fara de margini?"

Apoi si-a zis: "Am sa ma rog lui Dumnezeu, sa-mi arate cum sunt judecatile Lui". Ca sunt unii oameni care judeca impotriva proniei, a purtarii de grija a lui Dumnezeu: Cutare este rau, este pacatos, si-i merge bine. Altul este bun, dar copiii sunt rai, femeia este bolnava, iar el scapa de un necaz si da peste altul.

Unul este rau si traieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roaga lui Dumnezeu, posteste si numai de scarbe da, iar altu-i rau, injura, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, caci calea celor rai sporeste si calea celor drepti totdeauna este in necaz?

Si din ziua aceea a inceput sa se roage: "Doamne, arata-mi judecatile Tale, ca sa nu judec!" Rugandu-se el asa, odata a avut nevoie sa se duca la cetatea Emesei. Si ducandu-se el, i-a iesit inainte un tanar si i-a zis:

- Parinte, baga de seama, te duci la Emesa! Dumnezeu are sa-ti arate mari taine, dar sa nu te smintesti!

- Unde, fiule?

- Cand ajungi la orasul Emesa, oras mare, frumos, sa bagi de seama ca in marginea orasului este o gradina mare, inconjurata cu copaci, cu garduri, gradina cu copaci roditori, o livada. Si sa bagi de seama ca intr-un loc s-a rupt oleaca gardul si este un copac cu o scorbura mare.

Sa bagi de seama ca acolo alaturi de gradina, unde-i copacul cel cu scorbura, este o fantanita. Si langa fantana este o carare care trece, iar dincolo este drumul mare. Sa te duci in gradina aceea si sa intri in scorbura copacului. Sa stai acolo ascuns si sa te uiti spre fantana. Si ce-i vedea acolo, ai sa te folosesti mult.

Pe urma tanarul a disparut. Pustnicul, cand a ajuns la cetatea Emesei, a vazut fantana, a vazut copacul acela cu scorbura mare in dreptul fantanii, a vazut si gardul unde era rupt. A intrat acolo, s-a bagat in scorbura si se ruga la Dumnezeu. Si, stand el acolo si rugandu-se, vede ca vine un boier calare pe un cal frumos. Boierul avea la dansul un toporas si avea o tascuta frumoasa. A venit la fantana, s-a dat jos de pe cal si a dat drumul la cal sa pasca. Si el a stat, a baut apa si a scos din tascuta de piele 150 de galbeni de aur. I-a numarat si pe urma s-a culcat si s-a odihnit. Dar el in loc sa-i puna in buzunar, i-a pus alaturea.

Cand s-a trezit el, prima grija era calul. Ii daduse drumul sa pasca. Calul se departase mai incolo, dar pastea. Si el a fugit, a ajuns calul, dar punga cu galbeni i-a cazut si a ramas la fantana. El n-a observat ca i-au cazut banii acolo. S-a suit pe cal si s-a dus inainte.

Parintele pandea din scorbura. Dupa ce a plecat boierul, vine un om. Acesta a facut cruce, a baut apa si a vazut punga aceea. Si cand a vazut ca intr-insa e aur, a luat-o si nu s-a mai dus pe carare, si nici pe drum inapoi, ci s-a dus de-a dreptul si a fugit cu punga de aur.

In urma acestuia care a luat punga si a fugit, vine un batran sarac cu doi desagi in spate, cu opinci rupte, haine vechi, obosit. Si a stat acolo, a scos niste pesmeti din desaga si apa din fantana, si a mancat. Si a multumit lui Dumnezeu si pe urma s-a culcat oleaca.

In timpul acesta boierul si-a dat seama ca nu are banii la el, ca i-au cazut la fantana, si s-a intors inapoi. Si gaseste pe batranul asta.

- Mosule, n-ai gasit aici o punga cu galbeni?

asta nu stia nimic:

- N-am gasit nimic.

- Mosule, scoate banii! Unde i-ai pus?

- Cucoane, n-am gasit nici un galben!

- Ei! Scoate banii ca te omor!

- Cucoane, nu stiu nimic!

Boierul a crezut ca a ascuns banii si minte. A scos baltagul si i-a dat in cap si l-a omorat. A luat si a scos toate din desagi, a cautat prin hainele lui si n-a gasit banii.

Daca a vazut boierul ca l-a omorat pe asta si nici banii nu i-a gasit, s-a suit pe cal si a plecat dandu-si palme si vaitandu-se ca a omorat om nevinovat. Si s-a dus calare batandu-se.

Atunci parintele care pandea din scorbura a zis: "Ia uite mai, cata nedreptate s-a facut la fantana asta! Cine a pierdut banii, cine i-a gasit si pe cine a omorat? Vai de mine, mare nedreptate a facut Dumnezeu aici! Boierul a omorat pe batranul asta nevinovat si celalalt a luat banii si s-a dus in lumea lui".

Si cum se gandea el asa, a venit din nou ingerul Domnului in chip de tanar.

- Parinte, parinte, iesi din scorbura asta si hai sa stam de vorba!

A iesit parintele si ingerul l-a intrebat:

- Ce ai vazut si cum ti s-a parut?

- Doamne, dar aici la fantana asta numai nedreptati a facut Dumnezeu. Cine a pierdut banii, cine i-a gasit si cine a fost omorat!

- Parinte, mata ai vrut sa stii judecatile lui Dumnezeu. Afla ca la fantana asta, numai dreptati a facut Dumnezeu. Stii dumneata pe boierul acela cel tanar? El are curti mari. Si stii unde-i curtea lui? Alaturea cu cel ce-a gasit banii. Si la acela saracul, intr-o noapte i-a murit si mama si sotia, si el s-a dus la boier sa-i imprumute niste bani. Boierul de mult voia sa-i ia gradina lui, ca avea o gradina cu pomi roditori, foarte frumoasa, chiar langa gradina boierului.

Si a venit saracul la el, zicand:

- Cucoane, da-mi niste bani imprumut sa in-grop pe mama si pe sotia, ca ti-oi prasi la vara, ti-oi cosi, voi secera pe lan.

Si boierul si-a zis: "Acum ii momentul, ca-i sarac!"

- Da-mi livada ta!

- Cucoane, am muncit de mic, am plantat copaci, am rasadit si nu pot sa ti-o dau!

- Cat sa-ti dau pe livada?

Dar acela a spus asa:

- Sa-mi dai 300 de galbeni, ca de nevoie o dau, ca n-am cu ce face inmormantarea.

Dar boierul, vazandu-l pe acela necajit, ca are doi morti, nu i-a dat mai mult de 150 de galbeni.

- Cucoane, Dumnezeu sa faca dreptate. Eu n-am cerut prea mult. Gradina mea face 300 de galbeni de aur.

Si saracul s-a dus plangand acasa, cu 150 de galbeni, pentru ca de nevoie a dat gradina. Dar a zis: "Dumnezeu sa faca dreptate".

Si acum Dumnezeu a facut dreptate. I-a gasit tocmai acesta care statea langa dansul. 150 de galbeni i-a dat boierul de bunavoie si 150 i-a uitat la fantana. Dumnezeu a facut dreptate la fantana, ca el cand i-a dat numai 150 a zis: "Dumnezeu sa faca dreptate cu banii! Nu mi-ai platit gradina".

Si iata Dumnezeu preadrept i-a intors banii acum la fantana. I-a platit gradina.

- Bine, la asta i-a facut dreptate. Dar batranul care a fost omorat, cu ce era vinovat?

- Ai vazut cum i-a dat cu muchia in cap si l-a omorat? L-a intrebat de bani si batranul nu stia nimic. Batranul acesta - i-a spus ingerul -, cand era tanar de 25 de ani, era cu carul cu boi pe marginea unui rau. Si un om a vrut sa treaca raul acela si, cand era la mijlocul raului, l-a dovedit apa. Si tot striga la el: "Mai, frate, nu ma lasa, ca mor! Ma inec, nu ma lasa!"

Si el in loc sa sara sa-l scoata pe acela, a dat un bici in boi si a zis: "Asa iti trebuie, cine te-a bagat acolo". Si acela s-a mai luptat oleaca cu apa si s-a inecat. Saracul acesta avea multe fapte bune, dar pentru acel pacat, ca n-a sarit sa-l scoata pe acela din apa, se ducea in iad. Si lui Dumnezeu i-a fost mila si a vrut sa-i plateasca in lumea aceasta, pentru ca a avut greseala aceea din tinerete, cand nu a vrut sa-l scoata pe acela din apa. El l-a omorat pe acela ca nu l-a scos din apa atunci, si acum l-a omorat pe el nevinovat boierul asta. Dumnezeu a facut foarte bine, ca prin moartea asta, il duce la bucurie si la rai in vecii vecilor pe sarac.

- Dar boierul?

- L-ai vazut pe boier cum se batea cu palma peste cap? Mai incolo l-a mustrat cugetul ca l-a omorat pe batran. A intalnit un om si i-a dat calul de pomana, si a intalnit altul si i-a dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o manastire sa se faca calugar. Si dupa 40 de ani cat o sa se pocaiasca acolo, o sa-l ierte Dumnezeu ca a omorat un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se marturiseste si face canon si se mantuieste.

Si tu ai zis ca la fantana asta s-au facut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a facut trei lucruri drepte si bune. Ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omeneasca.

N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cat este mai inalt cerul decat pamantul, pe cat este mai departe rasaritul de apus, pe atat sunt mai departe judecatile Mele de judecatile voastre si gandurile Mele de gandurile voastre, fiii oamenilor.

N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele decat tine, nu le ridica si pe cele mai adanci decat tine, nu le cerca, ca sa nu mori!

N-ai auzit pe David Proorocul care zice: Judecatile Domnului sunt adanc mult?

Cum ai indraznit tu un om, sa stii judecatile lui Dumnezeu, pe care nici ingerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, parinte, sa-ti arat ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.

Si tu ai judecat ceva, dar judecatile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, ca ele au fost bune foarte! Deci de acum inainte sa nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea sa zici: Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecatile Tale!

Dar, fiindca esti om, Dumnezeu te-a iertat, insa m-a trimis sa te inteleptesc sa nu mai indraznesti sa iscodesti judecatile Lui, ca judecatile lui Dumnezeu sunt adanc mult si nu le poate sti nimeni, nici ingerii din ceruri.

Asadar sa tinem minte din aceasta povestire, ca tot ce ni se pare noua in lumea asta ca-i stramb si rau, de multe ori ne inselam! Ca nu cunoastem judecatile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse.

Nu cerca cele necercate si nu voi sa ajungi cele neajunse! Amin.

sursa: http://www.crestinortodox.ro/

Sfânta Treime

Creştinii ortodocşi slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh—Sfânta Treime, singurul Dumnezeu. Urmând Sfintele Scripturi şi învăţătura Sfinţilor Părinţi, Biserica Ortodoxă mărturiseşte că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane (ipostasuri), care împărtăşesc aceeaşi substanţă sau natură (gr. ousia). Această credinţă poate să pară paradoxală, dar acesta este modul în care Dumnezeu ni S-a revelat. Toate cele trei Persoane sunt cosubstanţiale Una cu Cealaltă, va să zică, Ele sunt de aceeaşi esenţă (gr. homoousios) şi coeterne. Nu a existat niciodată un timp [1] în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. Dumnezeu este dincolo şi înainte de timp şi totuşi lucrează înăuntrul timpului, mişcându-Se şi vorbindu-ne în cadrul istoriei.
Ospitalitatea lui Avraam, un arhetip vetero-testamentar al Sfintei Treimi.
Dumnezeu nu este o substanţă impersonală sau doar o "mare forţă", ci, mai degrabă, fiecare dintre Persoanele Divine este în legătură personală, de iubire: intratrinitară, pe de o parte, şi cu creaţia, pe de altă parte. Dumnezeu nu este un nume pentru trei zei (i.e. politeism), ci, dimpotrivă, credinţa Ortodoxă este monoteistă şi, în acelaşi timp, trinitariană. Dumnezeul Bisericii Creştin-Ortodoxe este Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, adică "cel viu", care lucrează în creaţia Sa: EU SUNT care s-a revelat pe Sine lui Moise, în rugul aprins ("Eu sunt Cel ce sunt" - Exodul 3, 14).
Sursa şi unitatea Sfintei Treimi este Tatăl, din care se naşte fără de timp Fiul şi din care purcede Sfântul Duh. Astfel, Tatăl este, în acelaşi timp, fundamentul unităţii Sfintei Treimi, cât şi al distincţiei. A încerca să înţelegi nenaşterea (Tatăl), naşterea (Fiul), sau purcederea (Duhul Sfânt) conduce la nebunie, spune Sfântul Grigorie Teologul [2], şi, astfel, Biserica se apropie de Dumnezeu în mister divin, apofatic, fiind mulţumită să-L întâlnească personal pe Dumnezeu şi să realizeze, în acelaşi timp, neputinţa minţii umane de a-L înţelege.
Afirmaţia principală despre ceea ce crede Biserica despre Dumnezeu este găsită în Crezul Niceo-Constantinopolitan.
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Sfânta Treime în lunea de după Pogorârea Duhului Sfânt.
Dogma Sfintei Treimi [3]

Prin urmare, noi credem într-un singur Dumnezeu, într-un singur principiu, fără de început, necreat, nenăscut, nepieritor şi nemuritor, veşnic, infinit, necircumscris, nemărginit, infinit de puternic, simplu, necompus, necorporal, nestricăcios, impasibil, imuabil, neprefăcut, nevăzut, izvorul bunătăţii şi al dreptãţii, lumină spirituală, inaccesibil; putere, care nu se poate cunoaşte cu nici o măsură, ci se măsoară numai cu propria ei voinţă. Căci poate pe toate câte le voieşte. Creeazã toate fãpturile, vãzute şi nevãzute, le ţine şi le conservă pe toate, poartă grijă de toate, le stăpâneşte pe toate, le conduce şi împărăţeşte peste ele în o împărăţie fără de sfârşit şi nemuritoare fără să aibă potrivnic, pe toate le umple şi nu este cuprins de nimic, ba mai mult, ea cuprinde universul, îl ţine şi îl domină. Străbate toate fiinţele fără să se întineze, este mai presus de toate, este în afară de orice fiinţă, pentru că este suprafiinţială, mai presus de cele ce sunt, mai presus de Dumnezeire, mai presus de bine, mai presus de desăvârşire. Ea delimiteazã toate începătoriile şi toate cetele şi stă mai presus de orice începãtorie şi ceatã, este mai presus de fiinţă, de viaţă, de cuvânt, de idee. Este însăşi lumina, însăşi bunãtatea, însăşi viaţa, însăşi fiinţa, pentru cã nu are existenţa sau ceva din cele ce sunt de la altcineva. El este izvorul existenţei pentru cele care există, al vieţii pentru cei vii, al raţiunii pentru cei care participă la raţiune şi pentru toţi cauza bunătăţilor.Cunoaşte toate înainte de facerea lor.
Credem într-o singură fiinţă, într-o singură Dumnezeire, într-o singură putere, într-o singură voinţă, într-o singură activitate, într-un singur principiu, într-o singură stăpânire, într-o singură domnie, într-o singură împărăţie, cunoscută în trei ipostase desăvârşite, dar adoratã într-o singurã închinăciune, mărturisitã şi adorată de toată făptura raţională. Ipostasele sunt unite fără să se amestece şi despărţite fără să se despartă, lucru care pare şi absurd.
Credem în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, în care ne-am şi botezat. Căci astfel a poruncit Domnul apostolilor să boteze, zicând: "Botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28, 19)
Credem într-unul Tatăl, principiul şi cauza tuturora; nu s-a născut din cineva; singurul care există necauzat şi nenăscut; este făcătorul tuturora. Este prin fire Tatăl singurului Unuia-Născut, Fiul Său, Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi purcedătorul prea Sfântului Duh.
Credem şi într-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Domnul nostru Iisus Hristos, care s-a născut din Tatăl înainte de toţi vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, deofiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Când spunem că Fiul este mai înainte de toţi vecii, arătăm că naşterea Lui este în afară de timp şi fără de început. Căci Fiul lui Dumnezeu, "strălucirea slavei, chipul ipostasei Tatălui" , înţelepciunea şi puterea cea vie , Cuvântul lui cel enipostatic, icoana substanţială, desăvârşită şi vie a nevăzutului Dumnezeu , nu a fost adus din neexistenţă la existenţă, ci a fost totdeauna împreună cu Tatăl şi în Tatăl, născut din el din veşnicie şi fără de început. Căci n-a fost cândva Tatăl, când n-a fost Fiul, ci odată cu Tatăl şi Fiul, care s-a născut din El. Căci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tată, fără de Fiu. Iar dacă ar fi fără să aibă Fiu, n-ar fi Tată. Şi dacă ar avea mai pe urmă Fiu, ar deveni mai pe urmă Tată, nefiind înainte de aceasta Tată, şi astfel s-a schimbat din a nu fi Tată în a deveni Tată, lucru mai rău decât orice blasfemie. Căci este cu neputinţă să spunem că Dumnezeu este lipsit de facultatea firească de a naşte. Iar facultatea de a naşte constă în a naşte din El, adică din propria Sa fiinţă ceva asemenea cu El după fire. Este însă necucernic să spunem cu privire la naşterea Fiului că a mijlocit oarecare vreme şi că existenţa Fiului este posterioară existenţei Tatălui. Deoarece spunem că naşterea Fiului este din El, adică din natura Tatălui. Iar dacă admitem că Fiul nu coexistă dintru început cu Tatăl, din care este născut, atunci introducem o schimbare în ipostasa Tatălui, anume că nefiind dintru început Tată a devenit pe urmă Tată. În adevăr, chiar dacă lumea s-a făcut pe urmă, totuşi nu s-a făcut din fiinţa lui Dumnezeu. Ea a fost adusă, prin voinţa şi prin puterea Lui, de la neexistenţă la existenţă; dar prin aceasta nu urmează o schimbare a firii lui Dumnezeu. Naşterea este actul prin care se scoate din fiinţa celui care naşte cel ce se naşte asemenea cu el dupã fiinţă. Zidirea şi crearea, însă, este un act extern, în care ceea ce se zideşte şi se creează nu provine din fiinţa celui care zideşte şi creează, ci este cu totul deosebit de el.
De asemenea, credem şi în unul Sfântul Duh, Domnul şi făcătorul de viaţă, care purcede din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, împreună închinat şi slăvit cu Tatãl şi cu Fiul, ca fiind de aceeaşi fiinţă şi coetern. Credem în Duhul cel din Dumnezeu, cel drept, cel conducător, izvorul înţelepciunii, al vieţii şi al sfinţeniei. El este şi se numeşte Dumnezeu împreună cu Tatăl şi cu Fiul; nezidit, desăvârşit, creator, atotstăpânitor, atoatelucrător, atotputernic, nemărginit în purtare; El stăpâneşte întreaga zidire, dar nu este stăpânit; îndumnezeieşte, dar nu se îndumnezeieşte; desăvârseşte, dar nu se desăvârseşte; împărtăşeşte dar nu se împărtăşeşte; sfinţeşte, dar nu se sfinţeşte; mângâietor, deoarece primeşte rugăciunile tuturor; în toate asemenea Tatălui şi Fiului; purces din Tatăl şi dat prin Fiul, este primit de toată zidirea. Zideşte prin El însuşi, dă fiinţă universului, sfinţeşte şi ţine.
Enipostatic, există în propria lui ipostasă, nedespărţit şi neseparat de Tatăl şi Fiul, având toate câte are Tatăl şi Fiul afară de nenaştere şi naştere. Tatăl este necauzat şi nenãscut, căci nu este din cineva: El îşi are existenţa de la El însuşi şi nici nu are de la altul ceva din ceea ce are, ba, mai mult, El este în chip firesc principiul şi cauza modului de existenţă a tuturor. Fiul este din Tatăl prin naştere. Duhul Sfînt şi El este din Tatăl, dar nu prin naştere, ci prin purcedere. Noi cunoaştem că există deosebire între naştere şi purcedere, dar care este felul deosebirii nu ştim deloc. Naşterea Fiului din Tatăl şi purcederea Sfântului Duh sunt simultane. Aşadar, toate câte le are Fiul şi Duhul, le are de la Tatăl, şi însăşi existenţa. Dacă nu este Tatãl nu este nici Fiul şi nici Duhul. Şi dacă Tatăl nu are ceva, nu are nici Fiul, nici Duhul. Şi din cauza Tatălui, adică din cauză că există Tatăl, există şi Fiul şi Duhul. Şi din cauza Tatălui, şi Fiul şi Duhul au pe toate câte le au, adică din pricină că Tatăl le are pe acestea, afară de nenaştere, de naştere şi de purcedere. Căci cele trei sfinte ipostase se deosebesc unele de altele numai în aceste însuşiri ipostatice. Ele nu se deosebesc prin fiinţă, ci se deosebesc fără despărţire prin caracteristica propriei ipostase.
Spunem că fiecare din cele trei ipostase are o ipostasă desăvârşită, ca să nu admitem o fire compusă desăvârşită din trei ipostase nedesăvârşite, ci o singură fiinţă, în trei ipostase desăvârşite, simplă, mai presus de desăvârşire şi mai înainte de desăvârşire. Căci tot ceea ce este format din lucruri nedesăvârşite este negreşit compus. Dar din ipostase desăvârşite este cu neputinţă să avem ceva compus. Pentru aceea nici nu spunem că specia este din ipostase, ci în ipostase. Spunem că sunt nedesăvârşite acelea care nu păstrează specia lucrului săvârşit din ele. Piatra, lemnul şi fierul fiecare în sine, potrivit naturii lor proprii, sunt desăvârşite; dar raportate la clădirea făcutã din ele, fiecare este nedesăvârşită, căci nu este fiecare din ele în sine clădire.

sursa: Părintele Cleopa Ilie – Sihăstria

YHWH

Biblia

Prin Sfânta Scriptură înţelegem colecţia cărţilor sfinte ale Vechiului şi Noului Testament, care au fost scrise sub insuflarea Duhului Sfânt, într-un răstimp de aproape 1500 de ani, adică de la Moise (circa 1400 de ani înainte de Hristos) până la autorul Apocalipsei (circa 100 de ani după Hristos). Încă să se ştie că Sfânta Scriptură este primul izvor al descoperirii Dumnezeieşti.

Icoana

"Sfânta Scriptură opreşte închinarea la chipuri cioplite şi la alte asemănări văzute (Ieş. 20, 4; Lev. 26, 1; Deut. 5, 8; Fapte 17, 29). Dar prin aceasta opreşte numai închinarea întemeiată pe socotinţa că însăşi aceste chipuri trebuie cinstite ca dumnezei, adică opreşte închinarea la idoli. Nu opreşte însă cinstirea unor semne şi înfăţişări ale lui Dumnezeu şi ale sfinţilor, când această cinstire nu rămâne la materia din care sunt făcute, ci duce gândul nostru la Dumnezeu sau la sfântul cel închipuit prin ele. Am văzut cinstirea ce se dădea unor brâie şi ştergare de pe trupul Apostolului Pavel.
În Vechiul Testament ni se spune despre doi heruvimi sculptaţi, aşezaţi deasupra chivotului Legii, sau de heruvimii brodaţi în covoarele din lăcaşul sfânt (Ieş. 25, 18–22; 26, 32 etc). Înaintea lor se tămâia şi se făceau închinăciuni (Iosua 7, 6; Ieş. 30, 1, 7, 8). Precum ne ajutăm de cuvânt ca să ne ridicăm la cele mai presus de cuvânt, tot aşa ne folosim şi de icoană, ca să ne ridicăm mai presus de icoană. Şi precum Dumnezeu vrea ca auzul nostru să se sfinţească prin cuvinte curate, aşa vrea ca şi vederea noastră să se sfinţească prin icoane cuvioase, ca prin amândouă aceste simţiri superioare, să pătrundă în suflet gânduri curate."

sursa: Părintele Cleopa Ilie – Sihăstria

Patimile care vor stăpâni lumea: desfrâul, beţia, închipuirea şi ura între oameni

"..."
- Ce ne puteţi spune despre pecetea lui Antihrist, 666, despre care se vorbeşte în Apocalipsă?

- Frate, tu crezi că se ia aşa după slovă, 666? Aceşti trei de şase simbolizează trei patimi cumplite care vor stăpâni lumea în vremea din urmă, şi anume: poftă fără de minte, adică desfrâu şi beţie cum n-a mai fost niciodată pe pământ; închipuire pripită sau imaginaţie pripită, care duce la secte, dezbinări de tot felul, boli sufleteşti, vrăjitorie, deznădejde şi sinucidere; şi al treilea şase înseamnă mânie fără judecată, adică ură între oameni, războaie, răzbunare, crime de tot felul, ceartă şi tulburare între creştini, între părinţi şi copii, aşa cum scrie la Sfânta Evanghelie. Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin cifrele 666, stăpânesc astăzi tot pământul, până când va veni sfârşitul lumii şi judecata de apoi. Atunci fiecare va lua după faptele sale.

Păi voi gândiţi că o să fie o pecete cu cifrele 666?

Prostii! La Apocalipsă, dacă ceri tu 666, eu îţi cer ţie „jivină gândită“ şi „cal galben“ şi „cal roib“ şi „cal negru“ şi „cetatea care naşte“. Cetatea se face femeie şi naşte. Ia să-mi spui tu mie ce-s acelea? Cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu, cele şapte trâmbiţe, ce-s acelea? Păi spune, măi! Cea mai blestemată sectă din lume, care ne ameninţă, este secta iehoviştilor. Ce hule grele aduc ei împotriva dumnezeirii! Ei nu cred în Hristos. Este o sectă politică iudaică, care luptă împotriva creştinismului şi încearcă să atace dogma Preasfintei Treimi, căci despart pe Tatăl de Fiul şi de Sfântul Duh. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt ? Hristos este Cuvântul Tatălui. A fost vreodată Tatăl fără Duh? Ce spune în Psalmul 12: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor“. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt sau fără Duh? N-ai văzut la facerea omului? „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră“. Cu cine se sfătuia Tatăl, dacă nu era Fiul şi Duhul Sfânt? N-ai văzut la amestecarea limbilor: „Să ne pogorâm, să le amestecăm limbile“. Sfânta Treime de la început se descoperă în cele mai tainice Scripturi. Deci răul din draci acesta este: poftă fără minte, închipuire pripită şi mânie fără judecată. Asta înseamnă 666! „Şi va veni o sectă la sfârşitul lumii, zice Sfântul Andrei, care nu va face cruce şi le va pune Antihrist pecetea pe mâna dreaptă şi n-o vor ridica la frunte; că fruntea este partea raţională a sufletului, adică mintea“.

Am avut mai demult câteva femei baptiste tocmai de la Abrud-Alba. Două au făcut cruce. De 30 de ani erau baptiste. Una a zis:
– Părinte, nu fac cruce!

- Fă cruce!, îi spun.

- Nu fac, nu pot ridica mâna în sus!

-Ţi-a pus diavolul pecetea, de aceea n-o mai ridici! Fă cruce, femeie, şi vei vedea puterea lui Dumnezeu!

- Nu, că nu pot ridica mâna! Şi eu îi iau mâna dreaptă şi-i fac cruce de trei ori pe faţă.

- Văleu! Văleu! Acum am putut-o ridica! Aşa a fugit de la dânsa diavolul care o stăpânea.

- Vai, tare mă simt uşoară!

- Da! Acum s-a dus dracul de pe mâna ta!

Apoi am mărturisit-o şi s-a întors din nou la Biserică. Vedeţi puterea Sfintei Cruci?

http://cleopasihastria.wordpress.com/

cine nu e cu noi, e impotriva noastra...

Mitropolitul Serafim al Pireului raspandeste teorii ale conspiratiei pe baza “Protocoalelor inteleptilor Sionului”

Mitropolitul Serafim a cerut guvernului grec sa dizolve masoneria din Grecia pentru ca aceasta se închina Satanei, s-a opus Cardului Cetateanului, deoarece este un precursor al pecetii lui antihrist, şi a sprijinit pe episcopul Artemie din Serbia.
Mitropolitul Serafim al Pireului spune ca Hitler a fost doar un instrument sionist pentru a convinge pe evrei sa paraseasca Europa pentru Israel si “sa puna bazele noului Imperiu”

Articol din ziarul Haaretz, Israel, 22 decembrie, 2010

Un preot din conducere Bisericii din Grecia a declarat ca evreimea este vinovata pentru problemele financiare ale tarii.
In timp ce a fost intervievat la o emisiune de dimineata la postul TV Mega din Grecia, mitropolitul Serafim de Pireu a spus ca sionismul international incearca sa distruga valorile familiei prin promovarea familiilor cu un singur parinte si casatoriile dintre persoane de acelasi sex, plusca exista o conspiratie sionista de subjugare a Greciei si a Ortodoxiei.
Mitropolitul a mai spus ca Hitler a fost doar un instrument folosit de catre sionisti in scopul de a asigura consolidarea statului Israel.
Cand realizatorul tv grec l-a intrebat: “De ce nu sunteti de acord cu politica lui Hitler? Dacă ei fac toate acestea, nu a fost el indreptatit pentru arderea lor?, “Mitropolitul a răspuns:” Adolf Hitler a fost un instrument al sionismului mondial si a fost finantat de renumita familie de masoni Rothschild cu unicul scop de a convinge pe evrei sa paraseasca taramul Europei si a merge in Israel pentru a stabili noul imperiu”.
El a continuat sa spuna ca evrei, cum ar fi “Rockefeller, Rotchschild, Soros controleaza sistemul bancar international care la randu-i controleaza globalizarea”.

Presedintele comunitatii evreiesti din Atena, Benjamin Albala, a spus ca: “Vizionarea emisiunii m-a dezgustat, mai ales ca mitropolitul de Pireu s-a exprimat impotriva sionismului mondial, si fara rusine a spus ca Hitler cu ajutorul bancherilor evrei a facut ceea ce a facut”.

O declaratie de clarificare din partea Mitropolitului Serafim al Pireului

Datorita scandalului iscat de afirmatiile sale, cu privire la vina sionistilor pentru actuala criza financiara, Mitropolitul Serafim a simtit nevoia de a clarifica observatiile sale prin urmatorea declaratie:

Cu ocazia nedumeririlor exprimate de Congresul Evreiesc European cu privire la interviul meu de la postul de televiziune MEGA pe 20 decembrie, am sa spun următoarele:

1. The things I said during my television appearance on the show “Society Hour Mega” are strictly my personal views and opinions of which I have repeatedly expressed my position verbally and in writing. Lucrurile pe care le-am spus în timpul aparitiei mele televizate la emisiunea “Society Hour Mega” sunt strict opiniile mele personale, pe care le-am exprimat in mod repetat verbal si in scris.
2. Eu respect si iubesc poporul evreu la fel ca orice alte popoare din lumea intreaga conform invataturilor Fiului lui Dumnezeu intrupat şi adevaratul Mesia, Domnul nostru Iisus Hristos, Mantuitorul, care a fost anuntat de către toti profetii si S-a intrupat in poporul evreu.
3. Opozitia mea publica, vehementa impotriva sionismului international se refera la institutia care este succesoarea “Sinedriului”, cel care a schimbat credinta Patriarhilor, a Proorocilor si a poporului evreu drepcredincios in satanism, prin Talmud, scrierile rabinilor si Cabala; sionismul întotdeauna se straduieste energic catre un imperiu economic instituit in intreaga lume, cu sediul in tara mare de dincolo de Atlantic pentru instaurarea unui guvern mondial si a religiei unice.
4. Eu consider ca regimul nazist, condus de dictatorul Adolf Hitler a fost unul criminal si oribil, impotriva umanitatii si iau atitudine cu toata cinstea fata de Holocaustul evreilor si fata de orice genocid cu urmari grave, cum ar fi cel al grecilor pontici si al poporului armean. In plus, natiunea greaca deplange mii de martiri din cauza atrocitatilor naziste.

sursa: Apologeticum

un gand bun

La multi ani!
O dorinta ar fi ca 2011 sa fie un an bun fara razboaie, fara cutremure, fara valuri tzunami, fara foamete, fara doliu, fara furtuni si fara evenimente amare.
O implinire ar fi ca 2011 sa fie un an in care sa avem parte doar de Pace, Bucurie, Fericire, Sanatate, Dragoste de oameni, Respect fata de viata si Ajutor reciproc la bine, dar mai ales la greu.

pas cu pas, sa distrugem ce-a ramas...

M-am uitat in seara asta la: "The Pelican Brief" (1993). Nu l-am vazut decat o singura data in '93, dar atunci nu aveam decat 11 ani. Mi-a placut si atunci filmul, dar nu am inteles prea mult, sau mai bine zis destul, din el. Adevarul poate iesi la iveala in cele mai ciudate moduri si din cele mai naive idei. Daca e de exemplu sa ne gandim la filmele sf o sa ne dam seama ca nimic din ce aparea in aceste filme acum cateva zeci de ani in urma nu mai e astazi, in lumea reala, o provocare.
Filmele sunt inspirate de cele mai multe ori din realitate.
"The Pelican Brief" e un film in care realitatea din ultimele decenii e pusa in scena in mod fascinant. Toata lumea stie azi ca americanii au stors intreg pamantul de petrol. Nu exista loc in lume in care America sa nu-si fi vazut interesul intr-un fel sau altul: diplomatic, economic, prin razboi, prin santaj sau prin intimidare. Tot globul a platit si plateste nota de plata pentru consumul de petrol catre SUA. Chiar si cei care detineau terenurile cu petrol tot americanilor le-au platit dintotdeauna propriile extractii... Din pacate asta nu a fost de ajuns pentru ca felul in care s-a extras petrolul nu s-a facut nici pe departe in cel mai grijuliu mod cu putinta ci cu o totala indiferenta pentru natura si pentru mediul inconjurator. S-au distrus sute de mii, si chiar milioane de hectare de teren arabil, padure, pasuni, mlastini in toate colturile lumii pentru interesul american. Azi se apropie momentul in care se termina aceasta resursa. Brusc dintrodata apar masini care pot folosi curentul electric, apa, aerul si tot felul de resuse energetice de cu totul alta natura decat aurul negru. De parca pana acum toata stiinta ar fi stagnat si nimeni nu ar fi stiut de o astfel de alternativa. Din pacate intre timp cam tot ce era de distrus s-a distrus. Ca printr-o minune ne aducem aminte de natura, de planeta in suferinta, dar toate astea cand e prea tarziu. Tinem un moment de reculegere cum ar fi o ora (cica a planetei) pentru zeci si zeci de ani de indiferenta totala.
Daca ar incepe acum un razboi total cu arme de distrugere in masa ar fi deja prea tarziu pentru a mai avea constiinta incarcata ca mai distrugem ceva. Raul s-a facut din belsug si cu premeditare.
Cineva insa ... inca nu s-a saturat.

printre lacrimi

Am observat in ultima vreme un atac frontal pe religie. Incepe sa devina o moda ca in filmele americane sa se faca haz de credinta in Dumnezeu si mai ales de credinta in Iisus Hristos. Mai nou Iisus Cristos a devenit amicul nostru caruia i se zice pe initiale I. C. Credinta pentru unii inseamna glumite si bataie de joc pentru altii.

Babilonul isi cauta pieirea si o va gasi in lacrimi.

pacatul

Ce este pacatul?
Pacatul este placerea trupului si durerea sufletului. Pacatul este handicapul inimii. Pacatul este scorbura trunchiului. Pacatul este viciul care te subjuga.

postul

Postul este autoeducatia trupului. Tentatia e un exercitiu de vointa. Postul este smerenia mintii si intelepciunea inimii. In post nu este de o importanta covarsituare lipsa unor mancaruri ci regulamentul autoimpus de a nu calca dincolo de o linie invizibila pe care ti-o impui singur. Postul este incercarea de a vedea cat rezisti si pana unde. Postul este incercarea de a vedea cat de departe esti dispus sa mergi.

chemare

Ca orice om am avut indoielile mele. S-au topit in negura noptii. Eu stiu ca exista Dumnezeu. Iisus Hristos este Dumnezeu, Calea Adevarul si Viata. Nu am nici o indoiala, iar acest lucru este un fapt. Cine nu vrea sa iubeasca, cine nu vrea sa cunoasca adevarul, cine nu intelege viata nu va vedea vreodata lumina si va muri in intuneric si va ramane in intuneric si dupa moarte intru vecie.
Oricat m-as indeparta de Dumnezeu, Ceva ma cheama iar si iar fara incetare. In fiecare zi clipa de clipa ma gandesc obsesiv la El. Il simt in sufletul meu si atunci cand pacatuiesc fara incetare si atunci cand il ascult fara preget. Ma indepartez prin pacat, dar imediat ma reapropii parca si mai mult prin rugaciune si credinta. Ii vorbesc fara incetare si cer intelepciune. Toate celelalte sunt de prisos. Totul vine prin intelepciune.

Nicaieri in Biblie nu scrie: Crede si nu cerceta. Insusi Dumnezeu Iisus Hristos a zis: "Cauta si vei gasi."

...and the truth shall set you free!

un raspuns elegant

Acum cateva zile un stelist (mai exact Ilie Nastase) spunea despre antrenorul echipei Rapid, Marius Sumudica, ca este un derbedeu si un golan pentru ca si-ar fi permis sa declare ca tine cu echipa Napoli in meciul de calificare dintre Napoli si Steaua.
Acesta i-a raspuns elegant: "in primul rand ca nu am declarat nimic despre acest meci si in al doilea rand ca eu am copii si nevasta, si deci o familie. Nu imi schimb prietenele si nevestele ca pe sosete..." Aluzie la viata tumultoasa a tenismenului.
Nu mai suntem pe vremea comunismului sa iubeasca toti un singur nume si fiecare are dreptul sa-si spuna si sa isi sustina propria parere dupa cum crede de cuviinta.

Dumnezeu, omul si viata

Acum cateva zile mergeam seara cu masina pe drum spre Militari. Nu eram la volan si ma gandeam la viata si la lucrurile de zi cu zi. Nu stiu de ce, dar eram fericit. Am avut o explozie de bucurie in suflet ca in zilele copilariei cand nu aveam nici o grija si nici un stres... De multe ori m-am gandit ca asta inseamna Rai: o bucurie interioara imensa, o fericire indescriptibila insotita de liniste si impacare.
Putem gasi aceasta fericire in sufletul nostru?
Nu cred ca o putem gasi printr-un consum excesiv, printr-o viata lipsita de reguli si cu o grija obsesiva pentru trupul nostru.
Crezi ca esti nefericit? Crezi ca esti singur? Te poti gandi la un om de pe strada care e batran si nu are pe nimeni. "El nu isi face atatea griji si nu are atatea necazuri ca tine?!" Te poti gandi la un copil orfan care nu-si cunoaste tatal si nu a avut cui spune mama? Nu e neaparat sa te gandesti la cei care traiesc mai bine ca tine ca sunt mai fericiti pentru ca au mai mult decat tine. Nu sunt mai fericiti si nici nu stiu asta... Intotdeauna vor fi mult mai multi cei care o duc mai rau ca tine si tu stii asta...
Sufletul cere altceva.
Bucuria darului catre un om, dragostea oferita unui copil, ajutorul dat unui necunosut, toate sunt fericirile sufletului tau.

analfabetismul castiga teren si e si promovat...

In ultima perioada din ce in ce mai multe siteuri (mai ales de sport) si mai rau, chiar televiziuni, fac greseli gramaticale, dezacorduri, omit cratime si cuvinte in reclame, emisiuni sau reportaje...
Fiecare intelege cam ce vrea si cam cum poate.
Incet, incet incep sa fie obligatorii si prin lege prostia si incultura majoritatii. Cine indrazneste sa scrie sau sa vorbeasca corect risca sa fie ridiculizat si pus la respect de cei care accepta si promoveaza schimbarea limbii romane in mod oficial dupa limbajul de cartier.
In loc sa insanatosim limba romana o imbolnavim si mai rau.
In zilele noastre penibilul e la loc de cinste, iar normalitatea o mananca porcii.

CUM PUTEM AJUTA ?

Povestea parintelui Tanase de la Valea Plopului, tata pentru 328 de copii

"Fie ca este vorba de sprijinirea activitatilor desfasurate în centrele de la Valea Plopului, de editarea si difuzarea de materiale informative, de organizarea de conferinte si seminarii sau de alte programe, orice contributie va fi mult apreciata.

Pentru donatii/sponsorizari în bani, datele de identificare fiscala ale Filialei sunt urmatoarele:
• Cod de Identificare Fiscala 18074434
• Cont IBAN lei: RO81RZBR0000060007229024
• Cont IBAN USD: RO86RZBR0000060007229031
• Cont IBAN EURO: RO70RZBR0000060007229028
• Cont IBAN GBP: RO04RZBR0000060009301069
deschise la Raiffeisen Bank – Agentia Victoria Bucuresti, Calea Victoriei nr. 21, corp B, sector 3, cod 030023.
Cod SWIFT banca (necesar doar pentru plati externe): RZBR ROBU

Pentru donatii si sponsorizari în bani, alimente, materiale de constructie etc. va rugam sa ne contactati direct. Societatile comerciale care doresc sa ne sprijine prin sponsorizari pot încheia contracte de sponsorizare cu organizatia noastra, conform legilor în vigoare.

CONTACT

Asociatia “Pro-Vita” Valenii de Munte – Valea Plopului
Adresa: B-dul Nicolae Iorga 72, Valenii de Munte, 106400, judetul Prahova
tel/fax: (244) 280695

Pro Vita si Valea Plopului – localizare si cai de acces

Itinerar pentru a merge la Valea Plopului:
Bucuresti Nord – Ploiesti Sud (60 km – E60)
Valenii de Munte (30 km – 1A)
Nucsoara de Jos (13 km) – la dreapta
Valea Plopului si Valea Screzii (7 km)

Preot Nicolae Tanase, Parohia Valea Plopului, Comuna Posesti, Judetul Prahova, cod 2124, Romania"

sursa: Apologeticum

Cenaclul Flacara: Stefan Hrusca - Ruga pentru parinti

Condoleante

Doliu pentru a 3-a oara intr-un an!
Zi neagra pentru familia noastra... la doar o luna dupa ce a murit bunicul Oanei, de care nu am mai scris pentru ca nu am mai avut timp si nici nu am mai vrut sa par atat de pesimist si inchis sufleteste. Am ajutat la inmormantarea lui, partial i-am sapat si groapa. Am alergat cu bunica si cu matusa Oanei dupa toate cele necesare unei inmormantari crestinesti si i-am purtat sicriul pe umeri.
Azi 2 decembrie ora 1 a.m. moare si mama cumnatului meu... Un om pe care il respect si il iubesc in mod deosebit. Dumnezeu sa o ierte.
Moartea imi apare in minte acum exact ca o baba cu coasa. A venit la secerat si nu iarta... Cat de trist poate fi!!!
Un om la 87 de ani ti se pare normal sa se duca sa nu se mai chinuie, un om la 77 de ani cand moare parca ti se pare cat de cat normal, dar cand vezi un om de 60 de ani ca se duce, nu poti decat sa te gandesti ca ti-ai dori sa prinzi si tu macar 50 la stresul si la vremurile din ziua de astazi...

Arsenie Boca - Autobiografia "Sfântului Ardealului"

"Iata deci, cele 3 insusiri sufletesti:
- cunoasterea de Dumnezeu ca o conditie a vietii vesnice;
- iubirea, ca o conditie a indumnezeirii omului;
- vointa, ca o conditie a desavarsirii."
Pr. Arsenie Boca



Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa de Sus, jud. Hunedoara. Şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Aşa spre pildă am o carte a lui Immanuel Kant: „Religia în limitele raţiunii” iscălită: „Boca Zian cl. IV. lic.” La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie şi foarte bun pedagog cu fiul său. Ştiu până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul – ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi şi n-am uitat până acum, şi de multe ori mi-a folosit în viaţă.
În cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul şi muzica. Terminând liceul şi luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre ştiinţele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviaţie la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinaţia contemplativă, sau speculativă şi în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu.
În cursul teologiei mi-am vândut casa părintească spre a-mi putea continua studiile. Eram şi bursier. Mamei nu i-am cerut niciun ajutor şi nici nu mă înduram, întrucât era divorţată de tata iar eu eram dat tatii prin sentinţa de divorţ, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur că mă va da la şcoală. În timpul teologiei mi se lămurea frumuseţea chipului vieţuirii călugăreşti şi doream să mă instruiesc, pe cât puteam, mai temeinic, cu deosebire în latura mistică a vieţii. Cu prilejul acela aveam următoarele note caracteristice: deprindeam pe mama cât mai fără mine şi cât mai fără corespondenţă, ca oarecum să mă uite şi să nu-i vie greu când va afla că m-am călugărit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumită disciplină austeră, care avea mai multe amănunte greu de crezut. Aşa de pildă mi-am propus ca toată vremea teologiei să nu fac nici o cunoştinţă cu fete. Ceea ce n-am reuşit, întrucât tocmai în anul acela 1929 Ministerul îngăduie şi fetelor să studieze teologia, şi m-am pomenit cu câteva colege. Dar cunoştinţe în oraş am izbutit să n-am. Asta am reuşit toată vremea teologiei, deşi făceam parte şi din „Reuniunea de muzică Gh. Dima” din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, şi care era mixtă. Aveam problema voinţei în stăpânirea simţurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare, ca să văd prin proprie experienţă, cât se întinde sfera voinţei în domeniul vieţii sufleteşti şi biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărţile asupra actelor reflexe, şi asupra instinctelor, că anume sunt independente de voinţă şi controlul conştiinţei. Experienţa mea personală însă mi-a dovedit că acţiunea voinţei şi a conştiinţei se poate întinde şi peste instincte şi actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri şi studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Ecutta, trimis de Universitatea din Bucureşti, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din Bucureşti, şi-mi parveneau pe această cale.
Toate acestea mă interesau să le aflu şi să le probez în vederea călugăriei. Mă abţineam de la „voia în oraş”, ci stam în curtea şcolii cu poarta deschisă. Cu colegii nu ieşeam în oraş decât dacă trebuia în interesul şcolii, a vreunui profesor, sau însoţiţi de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzică. N-am dansat şi n-am învăţat lucrul acesta. Îmi dase tata grija asta – şi mai cu deosebire când eram teolog nu-mi puteam închipui să fac aşa ceva.
De viaţa altora în afara zidurilor teologiei am fost în cea mai perfectă indiferenţă şi necunoştinţă. Toate preocupările mele erau şi sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urâtă de când mă ştiu. Chiar numele călugăresc l-am ales pentru că Avva Arsenie îşi alesese nevoinţa tăcerii, prin care s-a desăvârşit interior.
Teza de licenţă în Academia Teologică rezuma strădaniile mele spre acea desăvârşire interioară a omului, şi purta titlul: „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”. Terminam teologia prin 1933.
În vacanţă mă ocupam cu pictura.
Pictura mi-a lungit şcoala. Căci aflând Mitropolitul Nicolae Bălan că am talentul acesta, m-a trimis anul următor 1933/34 la Academia de Arte frumoase din Bucureşti, care am terminat-o în cinci ani. Profesori principali aveam pe dl. Francisc Şirato, Costin Petrescu şi Fr. Reiner, ultimul de la Facultatea de medicină. La medicină de multe ori nu puteam merge din cauza frământărilor şi grevelor studenţeşti, care mă supărau pentru motivul că pierdeam vremea şi cunoştinţele de anatomie şi antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus în imposibilitatea să-şi ţină cursul. Abia aci m-am lovit de mişcările politice studenţeşti, care mi-au produs o impresie neplăcută. În mişcări studenţeşti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât Academia de Arte frumoase nu era considerată în cadrul Universităţii, ci ca o şcoală aparte. Deci pe noi de la Bellearte ne tratau ca fiind înafară de studenţii ce să se poată înscrie în centrul studenţesc Bucureşti. Am fost complet în afară de orice mişcare studenţească sau înscriere în vreo mişcare politică.

Vremea în Bucureşti

Am petrecut-o nelipsind de la şcoală niciodată. Bolnav încă n-am fost, ca să lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primăvara mergeam de la 5 dimineaţa şi mă întorceam la internatul Radu Vodă unde locuiam, seara la cină. Trei ani am stat la internat, ca să fie o garanţie pentru mine că nu mă ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau şi studenţi legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodată. Şcoala mă absorbea total şi n-aveam vreme de pierdut. (Bătaia din copilărie pentru a nu pierde vremea mă urmărea ca un înger păzitor.)
Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rămânea liber acasă îl foloseam citind şi discutând teologie cu încă un coleg de-al meu care studia Conservatorul. Aşa s-a întâmplat că odată, plăcându-mi foarte mult scrierea mistică a sfântului Ioan Scărarul, am tradus-o în româneşte, în vreme de 5 luni. M-a ajutat foarte mult la încheierea convingerii mele de-a intra în călugărie.
În vremea aceea, mişcarea legionară era în toi şi se discuta de ea în toate părţile. Eu ca un independent de politic, nu mi-am găsit înclinaţie către mişcare. Apoi s-a întâmplat că nici nu m-a mai chemat nimeni. Singura mea participare a fost asta: când se întorceau din Spania, morţi, Moţa şi Marin, am ieşit cu colegi întâmplători prin curte până la trotuarul străzii „Calea Griviţei”, pe care trecea convoiul de la Gara de Nord spre Calea Victoriei. Căci Academia noastră era pe Calea Griviţei. Deci am privit o parte din convoi şi pe cei doi morţi. Atâta tot.
Colegi la şcoală am avut de toate soiurile şi neamurile. Aveam, la alţi profesori, pe unul Vulpescu; ăsta era comunist, purta cravată roşie, însă discuţii n-am avut împreună niciodată. Aveam coleg de clasă pe un evreu Iţhoc Steinberg – eram prieteni. Îi spuneam câteodată: Măi Steinberg, tu eşti evreu şi eu creştin, deci ar fi să fim unul împotriva altuia. Eu însă am să fiu mai bun ca tine şi tu n-ai să te poţi supăra pe mine, dacă în felul acesta te voi concura în viaţă.
Mai pe urmă, când am citit Biblia, am văzut că ultima misiune mondială e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor.
Am terminat Belleartele cu bine, am făcut anul de practică, ce însă a fost mai scurt; am plecat, trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan, în Sfântul Munte, ca să deprind călugăria de acolo. La plecare erau cele mai aspre cercetări ca nimeni din cei ce-au fost legionari vreodată să nu poată ieşi din ţară. Eu, neavând absolut nimic la activ, am obţinut paşaport de călătorie: în Europa „sans Russie”, de la Prefectura poliţiei din Sibiu.
Iar întrucât eram diacon, am obţinut şi încuviinţările speciale de la cele trei Patriarhii: a României, a Constantinopolului şi a Atenei, precum şi a celor două guverne: român şi grec, precum că n-am nimic suspect la activ, ci simpla chemare către desăvârşirea interioară prin meşteşugul călugăriei.
M-am întors în ţară la 8 iunie 1938. Ţin minte data pe aceea, că intrând în ţară prin Moraviţa am văzut drapelele româneşti, de acel 8 Iunie de odată.
De la data aceasta, până la Paştile anului viitor când am intrat în călugărie, mi-am adunat unelte de pictură, materiale, am mai învăţat la Chişinău cu nişte meşteri ruşi poleitura cu aur „cicanca”, şi alte lucruri trebuitoare unui atelier de pictură.
În Vinerea Izvorului după Paştile anului 1939, am fost tuns în călugărie primind numele Arsenie.
Un an m-am ocupat cu gospodăria, eram primul şi singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus jud. Făgăraş. De pictură nu-mi mai rămânea vreme. Al doilea an la fel. Până când m-am luat de grijă că am învăţat pictura degeaba. Se întâmplă în vremea asta că ne veneau oameni cu durerile lor şi evlavie la Mănăstire şi călugări. Mai intrase în călugărie Părintele Serafim Popescu. L-am rugat pe el să primească preoţia – eu simţindu-mă nevrednic. A primit-o. Aşa au început slujbele la Mănăstire după puteri.
Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanşă de oameni de toate vârstele şi treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii, li se trage de pe urma greşelilor sau păcatelor. Aşa m-am văzut silit să primesc preoţia şi misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, precum şi a sfinţirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viaţă. I-am învăţat să fie curaţi faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat şi trup curăţit de patimi).
Despre această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei ce-au ascultat poveţele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toţi oamenii, fără deosebire, şi viaţa curată, care fac cu putinţă reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăşi în Împărăţia de obârşie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercare a cuminţeniei şi a iubirii noastre, pe pământ, în stadia şi arena vieţii.
Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.
De alte gânduri şi rosturi sunt străin.

Ieromonahul Arsenie. – R. Vâlcii. 17 iulie 1945

"Dragostea Lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos este mai mare decat dragostea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu." Pr. Arsenie Boca 

La mulţi ani România !!!

La mulţi ani români frumoşi!
Pe lume nu fiţi furioşi!
Că vremurile s-or schimba,
Dar noi tot aici vom sta.

Şi de vor veni furtuni
Noi le vom primi senini,
Că şi ai noştri străbuni
Le-au primit ca buni creştini.

Lăsa-ţi ura strămoşească
Pe boieri cu a lor viaţă,
Decat bogăţie furată
Mai bine sărăcie curată.

România Mare 1918 - Greater Romania 1918

Vreau totul, dar nu am nimic...

Suntem atat de trecatori... Nu intelegem de ce strangem cu disperare!? De ce risipim cu nonsalanta!? Ne dorim mai mult si mai mult si daca ne intreaba cineva: pana cand? pana unde? multi dintre noi nici nu ar sti ce sa raspunda... Unde ne oprim? Unde spunem stop? Trebuie sa plecam in tari straine, sa ne ducem sa adunam cat mai mult... Cat mai multi bani!! Si daca o sa facem multi o sa ne gandim cum sa-i inmultim, cum sa facem si mai multi...
Cand avem putin cheltuim putin, iar cand avem mult cheltuim si mai mult si in felul acesta nu vom avea niciodata destul, niciodata nu va fi suficient. De ce sa ma multumesc cu cat am daca pot avea si mai mult? De ce sa ma opresc? Trebuie sa vreau mai mult. Trebuie sa iau mai mult.
Vreau totul, dar nu am nimic...

atentie la: plati pe internet !!!

Eu nu cred ca statul (sau alte firme private) vor considera vreodata ca banii varsati in contul vreunui hacker sunt ca si in contul lor. Platile pe internet sunt un pericol pentru orice om de buna credinta care vrea sa scape de cozi si de drumuri inutile. Cel mai usor se fura de pe internet, iar atunci cand mai dai si date personale s-ar putea sa platesti si o dobanda substantiala...
Orice om se poate pacali oricat de experimentat ar fi in ale calculatorului, cu atat mai mult, daca e si ingamfat si se considera un as in materie...

tehnica militara...

Portavionul USS George Washington:
Lansarea la apă: iulie, 1992
Lungime totală:333 de metri
Lăţimea pistei de decolare: 72 de metri
Capacitate maximă: 85 de avioane
Echipaj: circa 3.200 de persoane
Încărcătură maximă: aproximativ 100.000 de tone
Sistem de propulsie: două reactoare nucleare care permit navei să funcţioneze 18 ani până la prima realimentare; Patru motoare principale şi patru motoare de propulsie
Viteză: 30 de noduri (1 nod maritim=0,5 m/s).