lupta pentru influente

Americanii incep sa piarda nu doar pe plan economic (criza) ci si pe plan geo-politic anumite puncte nevralgice de influenta. Un astfel de punct este fara indoiala Egiptul. Regim dupa regim pica, iar tarile arabe isi aleg singure drumul, fara ajutor american...
- Ajutorul militar american pentru Egipt se cifrează la circa 1,3 miliarde de dolari anual...
- Referindu-se la situația din Egipt, preşedintele american Barack Obama a avut un discurs succint în care a cerut evitarea violenţelor şi implementarea rapidă a unor reforme ce garantează respectarea drepturilor omului...
- Nimic despre demisia ceruta de popor presedintelui Hosni Mubarak...
- Cei care protestează în stradă trebuie să o facă paşnic...
Cu alte cuvinte e buna democratia, dar acolo unde ne convine si unde ne aduce beneficii. Asta dicteaza politica americana. Nu prea imi aduc aminte de vreo incercare de a ridica cortina de fier de peste statele comuniste timp de vreo 45 de ani, din partea americanilor.
Democratie, libertate, egalitate e doar un vis naiv pe care unii nu pot si nici nu vor sa-l inteleaga pentru ca nu e o prioritate, decat pentru "cei alesi".
Banul regleaza conturile si nu doar pe cele bancare...

jumatate de idee

Nu stiu altii ce site urmaresc pentru a se informa despre un film daca merita sau nu vazut, dar eu folosesc IMDB. In ultimul timp insa m-am enervat pentru o idee imbecila de a traduce numele filmelor si de a face in acest fel o salata din toate pentru ca nu toate numele au fost traduse si pentru ca nici nu stii in ce limba sa cauti...

problema obezitatii la americani

Faptul ca trei sferturi din americani sunt grasi era o chestiune de timp pana sa se intample. De zeci de ani americanii mananca organisme modificate genetic: pasari umflate cu pompa, vaci care dau cantitati industriale de lapte, legume si fructe uriase, dar fara nici un gust... In acest moment daca s-ar reveni la fostele mancaruri din produse nemodificate genetic ma tem ca ar fi inca prea tarziu pentru a se mai indrepta ceva. In acest moment aceasta boala se transmite tot genetic, doar ca de aceasta data de la om la om (de la parinti la copii) si nu ca la inceputurile produselor modificate, de la produse la om. Dupa atatia ani in care americanii au consumat tot felul de astfel de produse nu mai ai cum sa-ti imaginezi ca ar mai putea fi sanatosi din punct de vedere al organismului, dar poate ca nici psihic nu mai sunt cum au fost pentru ca nimeni nu stie ce efecte au anumite substante chimice in anumite cantitati asupra organismului uman...

film si un pic mai mult...

Am spus cu mai multe postari in urma ca nici nu ne imaginam cat adevar si cate lucruri din filmele Sci-Fi ne vorbesc despre viitor si despre ceea ce se va intampla cu omenirea...
Multi nu credeau ca este posibil sa existe usi care sa se deschida in fata ta cand ajungi in dreptul lor, dar acum te duci la magazin si asta se intampla ca un lucru banal; multi spuneau ca este imposibila teleportarea sau clonarea, iar acum nu mai reprezinta nici un secret pentru oamenii de stiinta. Am inceput sa revad serialul "The X-Files" (1993), in sezonul 2 episoadele 5-6 ; in sezonul 3 episoadele 9-10 se face aluzie clara si e si aratat un cip (dispozitiv electronic) de dimensiuni foarte mici, cu marca (codul de bare) implantat intr-un om pentru a fi urmarit si localizat in orice moment cica de "extraterestri".
Eu unul nu cred in extraterestri, dar cred in puterea excesiva de manipulare a guvernului american, care pentru a-si putea realiza experientele in voie au inventat pentru propriul popor o poveste cu omuleti verzi... Nu vi se pare ciudat ca UFO prefera doar SUA? Nu vi se pare ciudat ca Europa nu are parte de astfel de vizite sau sunt extrem de rare? Nu vi se pare ciudat ca semnele din lanurile de porumb sunt prea rotunde si prin urmare prea "perfecte"? (Ce nava, fie ea si rotunda, s-ar chinui sa lase niste semne perfect rotunde cand se grabeste sa dispara cat mai repede ca sa nu fie depistata?) Cat despre luminite sa fim seriosi... Americanii s-au grabit sa sune la 911 dupa o pana de curent intr-un cartier pentru ca: "sunt niste luminite ciudate pe cer!!!" (stelele)...
Daca in 1993 oamenii de stiinta americani se gandeau la cipuri, dar acum 20 de ani mai tarziu... credeti ca au avut timp suficient sa rezolve problema? acum cand stiinta evolueaza cu o viteza aproape inimaginabila!

cip dupa cip

Intr-un fel sau altul s-a gasit un loc si pentru cip... pe cardul de sanatate. E doar inceputul. Pe cardurile de la banci deja a fost introdus asa ca mai urmeaza: buletinul, permisul de conducere, pasaportul nu cred ca mai are rost sa-l mai folosim (probabil o sa dispara cu asa un act securizat de identitate)! La sfarsit nu vom avea decat un singur card care sa le adune pe toate intr-un singur cip... iar apoi doar cipul...
Vorbeam deunazi cu taica-miu. I s-a parut drept cea mai mare descoperire din stiinta aflarea completa a genomului uman, dar nu crede ca am ajuns la nivelul la care cu un cip sa poti comanda un om ca pe un robotel sau ca pe o masina. Folosim in fiecare zi telecomanda de la televizor sau de la alte aparate. E un simplu emitator care trimte un semnal catre un receptor. De ce ar fi asa greu sau chiar imposibil ca atata timp cat ar exista in corp un astfel de cip (care pana la urma ar putea functiona si ca un receptor) ar putea exista, de asemenea, si un aparat pe post de emitator care ar avea cui trimite un semnal?

atitudini

Cei care au bani, pur si simplu nu-i pot intelege pe cei care n-au. E usor sa cataloghezi oamenii in functie de propriul interes; sa-i imparti in cei de treaba care fac ce iti convine tie si cei care "n-au ce face" pentru ca te incurca pe tine atunci cand te grabesti, de exemplu, sa iei benzina si sa dai oricat pentru ca tie iti convine sau mai bine zis nu te deranjeaza atat de mult pretul pe litru. Poate daca s-ar face 100 de lei litrul de combustibil s-ar sesiza mai multi si ar spune ca nu se mai poate asa si ca cineva trebuie sa ia atitudine, dar pana atunci ne complacem intr-o stare vegetativa in care stam si-i privim pe altii cum se chinuie sa faca ceva, sa tina piept unui furt tipic romanesc.
Ne place sa privim admirativ catre Occident! Acolo daca urci pretul intr-un supermarket nimeni nu mai cumpara de la tine mult timp chiar si dupa ce l-ai coborat (cum era inainte), iar astfel consumatorul e cel care are un cuvant important in stabilirea economiei de piata. La noi e o mandrie sa cumperi cat mai scump. In Vest daca scazi salariile te trezesti cu masele in strada si cu proteste interminabile pentru cateva procente scazute din salarii de mii de euro. Noi ne permitem un minus de 25 la suta care cumulat cu sporuri ajunge de fapt la 50 la suta din salariu. "Bine ca primim si atat"...

construieste nu distruge

In orice domeniu este mult mai usor sa distrugi decat sa construiesti. Corpul uman este templul sufletului si binenteles nu face exceptie. Este mult mai usor sa bati, sa injuri, sa-ti bati joc, sa urasti, decat sa ingrijesti, sa ajuti, sa respecti, sa iubesti...

antimanele

Daca ar auzi astazi Mihai Eminescu versurile puerile, dezacordurile gramaticale si sensul penibil al acestui gen de muzica (numit manele) s-ar rascoli in mormant fara nici un dubiu. Dar la educatia pe care o au in prezent copiii si la instruirea de care au parte adolescentii zilelor noastre nici nu poti avea mai multe sperante...

La multi ani Mihai Eminescu !

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti - d. 15 iunie 1889, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. (wikipedia)



Mihai Eminescu - La Steaua

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.



Nu stiu ce fel de om esti, nu stiu din ce neam provii si despre ce scrii, dar daca nu ai amintit macar o singura data despre Mihai Eminescu in viata ta inseamna ca nu ai simtit niciodata romaneste.

intre bine si rau

Nu exista om, in afara de Iisus Hristos, care sa fi facut numai bine. Gandurile, vorbele si faptele ne descriu caracterul. Binele si raul ne descriu sufletul interior. Prin insasi neputinta noastra trupeasca ne lasam prada intunericului in care preferam sa ne ascundem. Fiecare dintre noi are dreptul si puterea de a face un pic mai mult bine decat rau. Fiecare poate iubi o clipa mai mult decat sa urasca. Viata noastra e trecatoare si neinsemnata, dar faptele noastre ne judeca pentru eternitate.

Despre judecatile lui Dumnezeu - Parintele Ilie Cleopa

Despre judecatile lui Dumnezeu

Un pustnic de langa cetatea Emesei, din Siria, avea mare dar si lumea avea mare evlavie la el. Insa el se gandea asa: "Doamne, prea bun esti Tu, ca vad ca la cei rai le merge bine, iar cei buni au necazuri si scarbe. Cum, Doamne, de ingadui Tu asa cu bunatatea Ta cea fara de margini?"

Apoi si-a zis: "Am sa ma rog lui Dumnezeu, sa-mi arate cum sunt judecatile Lui". Ca sunt unii oameni care judeca impotriva proniei, a purtarii de grija a lui Dumnezeu: Cutare este rau, este pacatos, si-i merge bine. Altul este bun, dar copiii sunt rai, femeia este bolnava, iar el scapa de un necaz si da peste altul.

Unul este rau si traieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roaga lui Dumnezeu, posteste si numai de scarbe da, iar altu-i rau, injura, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, caci calea celor rai sporeste si calea celor drepti totdeauna este in necaz?

Si din ziua aceea a inceput sa se roage: "Doamne, arata-mi judecatile Tale, ca sa nu judec!" Rugandu-se el asa, odata a avut nevoie sa se duca la cetatea Emesei. Si ducandu-se el, i-a iesit inainte un tanar si i-a zis:

- Parinte, baga de seama, te duci la Emesa! Dumnezeu are sa-ti arate mari taine, dar sa nu te smintesti!

- Unde, fiule?

- Cand ajungi la orasul Emesa, oras mare, frumos, sa bagi de seama ca in marginea orasului este o gradina mare, inconjurata cu copaci, cu garduri, gradina cu copaci roditori, o livada. Si sa bagi de seama ca intr-un loc s-a rupt oleaca gardul si este un copac cu o scorbura mare.

Sa bagi de seama ca acolo alaturi de gradina, unde-i copacul cel cu scorbura, este o fantanita. Si langa fantana este o carare care trece, iar dincolo este drumul mare. Sa te duci in gradina aceea si sa intri in scorbura copacului. Sa stai acolo ascuns si sa te uiti spre fantana. Si ce-i vedea acolo, ai sa te folosesti mult.

Pe urma tanarul a disparut. Pustnicul, cand a ajuns la cetatea Emesei, a vazut fantana, a vazut copacul acela cu scorbura mare in dreptul fantanii, a vazut si gardul unde era rupt. A intrat acolo, s-a bagat in scorbura si se ruga la Dumnezeu. Si, stand el acolo si rugandu-se, vede ca vine un boier calare pe un cal frumos. Boierul avea la dansul un toporas si avea o tascuta frumoasa. A venit la fantana, s-a dat jos de pe cal si a dat drumul la cal sa pasca. Si el a stat, a baut apa si a scos din tascuta de piele 150 de galbeni de aur. I-a numarat si pe urma s-a culcat si s-a odihnit. Dar el in loc sa-i puna in buzunar, i-a pus alaturea.

Cand s-a trezit el, prima grija era calul. Ii daduse drumul sa pasca. Calul se departase mai incolo, dar pastea. Si el a fugit, a ajuns calul, dar punga cu galbeni i-a cazut si a ramas la fantana. El n-a observat ca i-au cazut banii acolo. S-a suit pe cal si s-a dus inainte.

Parintele pandea din scorbura. Dupa ce a plecat boierul, vine un om. Acesta a facut cruce, a baut apa si a vazut punga aceea. Si cand a vazut ca intr-insa e aur, a luat-o si nu s-a mai dus pe carare, si nici pe drum inapoi, ci s-a dus de-a dreptul si a fugit cu punga de aur.

In urma acestuia care a luat punga si a fugit, vine un batran sarac cu doi desagi in spate, cu opinci rupte, haine vechi, obosit. Si a stat acolo, a scos niste pesmeti din desaga si apa din fantana, si a mancat. Si a multumit lui Dumnezeu si pe urma s-a culcat oleaca.

In timpul acesta boierul si-a dat seama ca nu are banii la el, ca i-au cazut la fantana, si s-a intors inapoi. Si gaseste pe batranul asta.

- Mosule, n-ai gasit aici o punga cu galbeni?

asta nu stia nimic:

- N-am gasit nimic.

- Mosule, scoate banii! Unde i-ai pus?

- Cucoane, n-am gasit nici un galben!

- Ei! Scoate banii ca te omor!

- Cucoane, nu stiu nimic!

Boierul a crezut ca a ascuns banii si minte. A scos baltagul si i-a dat in cap si l-a omorat. A luat si a scos toate din desagi, a cautat prin hainele lui si n-a gasit banii.

Daca a vazut boierul ca l-a omorat pe asta si nici banii nu i-a gasit, s-a suit pe cal si a plecat dandu-si palme si vaitandu-se ca a omorat om nevinovat. Si s-a dus calare batandu-se.

Atunci parintele care pandea din scorbura a zis: "Ia uite mai, cata nedreptate s-a facut la fantana asta! Cine a pierdut banii, cine i-a gasit si pe cine a omorat? Vai de mine, mare nedreptate a facut Dumnezeu aici! Boierul a omorat pe batranul asta nevinovat si celalalt a luat banii si s-a dus in lumea lui".

Si cum se gandea el asa, a venit din nou ingerul Domnului in chip de tanar.

- Parinte, parinte, iesi din scorbura asta si hai sa stam de vorba!

A iesit parintele si ingerul l-a intrebat:

- Ce ai vazut si cum ti s-a parut?

- Doamne, dar aici la fantana asta numai nedreptati a facut Dumnezeu. Cine a pierdut banii, cine i-a gasit si cine a fost omorat!

- Parinte, mata ai vrut sa stii judecatile lui Dumnezeu. Afla ca la fantana asta, numai dreptati a facut Dumnezeu. Stii dumneata pe boierul acela cel tanar? El are curti mari. Si stii unde-i curtea lui? Alaturea cu cel ce-a gasit banii. Si la acela saracul, intr-o noapte i-a murit si mama si sotia, si el s-a dus la boier sa-i imprumute niste bani. Boierul de mult voia sa-i ia gradina lui, ca avea o gradina cu pomi roditori, foarte frumoasa, chiar langa gradina boierului.

Si a venit saracul la el, zicand:

- Cucoane, da-mi niste bani imprumut sa in-grop pe mama si pe sotia, ca ti-oi prasi la vara, ti-oi cosi, voi secera pe lan.

Si boierul si-a zis: "Acum ii momentul, ca-i sarac!"

- Da-mi livada ta!

- Cucoane, am muncit de mic, am plantat copaci, am rasadit si nu pot sa ti-o dau!

- Cat sa-ti dau pe livada?

Dar acela a spus asa:

- Sa-mi dai 300 de galbeni, ca de nevoie o dau, ca n-am cu ce face inmormantarea.

Dar boierul, vazandu-l pe acela necajit, ca are doi morti, nu i-a dat mai mult de 150 de galbeni.

- Cucoane, Dumnezeu sa faca dreptate. Eu n-am cerut prea mult. Gradina mea face 300 de galbeni de aur.

Si saracul s-a dus plangand acasa, cu 150 de galbeni, pentru ca de nevoie a dat gradina. Dar a zis: "Dumnezeu sa faca dreptate".

Si acum Dumnezeu a facut dreptate. I-a gasit tocmai acesta care statea langa dansul. 150 de galbeni i-a dat boierul de bunavoie si 150 i-a uitat la fantana. Dumnezeu a facut dreptate la fantana, ca el cand i-a dat numai 150 a zis: "Dumnezeu sa faca dreptate cu banii! Nu mi-ai platit gradina".

Si iata Dumnezeu preadrept i-a intors banii acum la fantana. I-a platit gradina.

- Bine, la asta i-a facut dreptate. Dar batranul care a fost omorat, cu ce era vinovat?

- Ai vazut cum i-a dat cu muchia in cap si l-a omorat? L-a intrebat de bani si batranul nu stia nimic. Batranul acesta - i-a spus ingerul -, cand era tanar de 25 de ani, era cu carul cu boi pe marginea unui rau. Si un om a vrut sa treaca raul acela si, cand era la mijlocul raului, l-a dovedit apa. Si tot striga la el: "Mai, frate, nu ma lasa, ca mor! Ma inec, nu ma lasa!"

Si el in loc sa sara sa-l scoata pe acela, a dat un bici in boi si a zis: "Asa iti trebuie, cine te-a bagat acolo". Si acela s-a mai luptat oleaca cu apa si s-a inecat. Saracul acesta avea multe fapte bune, dar pentru acel pacat, ca n-a sarit sa-l scoata pe acela din apa, se ducea in iad. Si lui Dumnezeu i-a fost mila si a vrut sa-i plateasca in lumea aceasta, pentru ca a avut greseala aceea din tinerete, cand nu a vrut sa-l scoata pe acela din apa. El l-a omorat pe acela ca nu l-a scos din apa atunci, si acum l-a omorat pe el nevinovat boierul asta. Dumnezeu a facut foarte bine, ca prin moartea asta, il duce la bucurie si la rai in vecii vecilor pe sarac.

- Dar boierul?

- L-ai vazut pe boier cum se batea cu palma peste cap? Mai incolo l-a mustrat cugetul ca l-a omorat pe batran. A intalnit un om si i-a dat calul de pomana, si a intalnit altul si i-a dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o manastire sa se faca calugar. Si dupa 40 de ani cat o sa se pocaiasca acolo, o sa-l ierte Dumnezeu ca a omorat un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se marturiseste si face canon si se mantuieste.

Si tu ai zis ca la fantana asta s-au facut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a facut trei lucruri drepte si bune. Ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omeneasca.

N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cat este mai inalt cerul decat pamantul, pe cat este mai departe rasaritul de apus, pe atat sunt mai departe judecatile Mele de judecatile voastre si gandurile Mele de gandurile voastre, fiii oamenilor.

N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele decat tine, nu le ridica si pe cele mai adanci decat tine, nu le cerca, ca sa nu mori!

N-ai auzit pe David Proorocul care zice: Judecatile Domnului sunt adanc mult?

Cum ai indraznit tu un om, sa stii judecatile lui Dumnezeu, pe care nici ingerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, parinte, sa-ti arat ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.

Si tu ai judecat ceva, dar judecatile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, ca ele au fost bune foarte! Deci de acum inainte sa nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea sa zici: Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecatile Tale!

Dar, fiindca esti om, Dumnezeu te-a iertat, insa m-a trimis sa te inteleptesc sa nu mai indraznesti sa iscodesti judecatile Lui, ca judecatile lui Dumnezeu sunt adanc mult si nu le poate sti nimeni, nici ingerii din ceruri.

Asadar sa tinem minte din aceasta povestire, ca tot ce ni se pare noua in lumea asta ca-i stramb si rau, de multe ori ne inselam! Ca nu cunoastem judecatile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse.

Nu cerca cele necercate si nu voi sa ajungi cele neajunse! Amin.

sursa: http://www.crestinortodox.ro/

Sfânta Treime

Creştinii ortodocşi slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh—Sfânta Treime, singurul Dumnezeu. Urmând Sfintele Scripturi şi învăţătura Sfinţilor Părinţi, Biserica Ortodoxă mărturiseşte că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane (ipostasuri), care împărtăşesc aceeaşi substanţă sau natură (gr. ousia). Această credinţă poate să pară paradoxală, dar acesta este modul în care Dumnezeu ni S-a revelat. Toate cele trei Persoane sunt cosubstanţiale Una cu Cealaltă, va să zică, Ele sunt de aceeaşi esenţă (gr. homoousios) şi coeterne. Nu a existat niciodată un timp [1] în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. Dumnezeu este dincolo şi înainte de timp şi totuşi lucrează înăuntrul timpului, mişcându-Se şi vorbindu-ne în cadrul istoriei.
Ospitalitatea lui Avraam, un arhetip vetero-testamentar al Sfintei Treimi.
Dumnezeu nu este o substanţă impersonală sau doar o "mare forţă", ci, mai degrabă, fiecare dintre Persoanele Divine este în legătură personală, de iubire: intratrinitară, pe de o parte, şi cu creaţia, pe de altă parte. Dumnezeu nu este un nume pentru trei zei (i.e. politeism), ci, dimpotrivă, credinţa Ortodoxă este monoteistă şi, în acelaşi timp, trinitariană. Dumnezeul Bisericii Creştin-Ortodoxe este Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, adică "cel viu", care lucrează în creaţia Sa: EU SUNT care s-a revelat pe Sine lui Moise, în rugul aprins ("Eu sunt Cel ce sunt" - Exodul 3, 14).
Sursa şi unitatea Sfintei Treimi este Tatăl, din care se naşte fără de timp Fiul şi din care purcede Sfântul Duh. Astfel, Tatăl este, în acelaşi timp, fundamentul unităţii Sfintei Treimi, cât şi al distincţiei. A încerca să înţelegi nenaşterea (Tatăl), naşterea (Fiul), sau purcederea (Duhul Sfânt) conduce la nebunie, spune Sfântul Grigorie Teologul [2], şi, astfel, Biserica se apropie de Dumnezeu în mister divin, apofatic, fiind mulţumită să-L întâlnească personal pe Dumnezeu şi să realizeze, în acelaşi timp, neputinţa minţii umane de a-L înţelege.
Afirmaţia principală despre ceea ce crede Biserica despre Dumnezeu este găsită în Crezul Niceo-Constantinopolitan.
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Sfânta Treime în lunea de după Pogorârea Duhului Sfânt.
Dogma Sfintei Treimi [3]

Prin urmare, noi credem într-un singur Dumnezeu, într-un singur principiu, fără de început, necreat, nenăscut, nepieritor şi nemuritor, veşnic, infinit, necircumscris, nemărginit, infinit de puternic, simplu, necompus, necorporal, nestricăcios, impasibil, imuabil, neprefăcut, nevăzut, izvorul bunătăţii şi al dreptãţii, lumină spirituală, inaccesibil; putere, care nu se poate cunoaşte cu nici o măsură, ci se măsoară numai cu propria ei voinţă. Căci poate pe toate câte le voieşte. Creeazã toate fãpturile, vãzute şi nevãzute, le ţine şi le conservă pe toate, poartă grijă de toate, le stăpâneşte pe toate, le conduce şi împărăţeşte peste ele în o împărăţie fără de sfârşit şi nemuritoare fără să aibă potrivnic, pe toate le umple şi nu este cuprins de nimic, ba mai mult, ea cuprinde universul, îl ţine şi îl domină. Străbate toate fiinţele fără să se întineze, este mai presus de toate, este în afară de orice fiinţă, pentru că este suprafiinţială, mai presus de cele ce sunt, mai presus de Dumnezeire, mai presus de bine, mai presus de desăvârşire. Ea delimiteazã toate începătoriile şi toate cetele şi stă mai presus de orice începãtorie şi ceatã, este mai presus de fiinţă, de viaţă, de cuvânt, de idee. Este însăşi lumina, însăşi bunãtatea, însăşi viaţa, însăşi fiinţa, pentru cã nu are existenţa sau ceva din cele ce sunt de la altcineva. El este izvorul existenţei pentru cele care există, al vieţii pentru cei vii, al raţiunii pentru cei care participă la raţiune şi pentru toţi cauza bunătăţilor.Cunoaşte toate înainte de facerea lor.
Credem într-o singură fiinţă, într-o singură Dumnezeire, într-o singură putere, într-o singură voinţă, într-o singură activitate, într-un singur principiu, într-o singură stăpânire, într-o singură domnie, într-o singură împărăţie, cunoscută în trei ipostase desăvârşite, dar adoratã într-o singurã închinăciune, mărturisitã şi adorată de toată făptura raţională. Ipostasele sunt unite fără să se amestece şi despărţite fără să se despartă, lucru care pare şi absurd.
Credem în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, în care ne-am şi botezat. Căci astfel a poruncit Domnul apostolilor să boteze, zicând: "Botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28, 19)
Credem într-unul Tatăl, principiul şi cauza tuturora; nu s-a născut din cineva; singurul care există necauzat şi nenăscut; este făcătorul tuturora. Este prin fire Tatăl singurului Unuia-Născut, Fiul Său, Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi purcedătorul prea Sfântului Duh.
Credem şi într-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Domnul nostru Iisus Hristos, care s-a născut din Tatăl înainte de toţi vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, deofiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Când spunem că Fiul este mai înainte de toţi vecii, arătăm că naşterea Lui este în afară de timp şi fără de început. Căci Fiul lui Dumnezeu, "strălucirea slavei, chipul ipostasei Tatălui" , înţelepciunea şi puterea cea vie , Cuvântul lui cel enipostatic, icoana substanţială, desăvârşită şi vie a nevăzutului Dumnezeu , nu a fost adus din neexistenţă la existenţă, ci a fost totdeauna împreună cu Tatăl şi în Tatăl, născut din el din veşnicie şi fără de început. Căci n-a fost cândva Tatăl, când n-a fost Fiul, ci odată cu Tatăl şi Fiul, care s-a născut din El. Căci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tată, fără de Fiu. Iar dacă ar fi fără să aibă Fiu, n-ar fi Tată. Şi dacă ar avea mai pe urmă Fiu, ar deveni mai pe urmă Tată, nefiind înainte de aceasta Tată, şi astfel s-a schimbat din a nu fi Tată în a deveni Tată, lucru mai rău decât orice blasfemie. Căci este cu neputinţă să spunem că Dumnezeu este lipsit de facultatea firească de a naşte. Iar facultatea de a naşte constă în a naşte din El, adică din propria Sa fiinţă ceva asemenea cu El după fire. Este însă necucernic să spunem cu privire la naşterea Fiului că a mijlocit oarecare vreme şi că existenţa Fiului este posterioară existenţei Tatălui. Deoarece spunem că naşterea Fiului este din El, adică din natura Tatălui. Iar dacă admitem că Fiul nu coexistă dintru început cu Tatăl, din care este născut, atunci introducem o schimbare în ipostasa Tatălui, anume că nefiind dintru început Tată a devenit pe urmă Tată. În adevăr, chiar dacă lumea s-a făcut pe urmă, totuşi nu s-a făcut din fiinţa lui Dumnezeu. Ea a fost adusă, prin voinţa şi prin puterea Lui, de la neexistenţă la existenţă; dar prin aceasta nu urmează o schimbare a firii lui Dumnezeu. Naşterea este actul prin care se scoate din fiinţa celui care naşte cel ce se naşte asemenea cu el dupã fiinţă. Zidirea şi crearea, însă, este un act extern, în care ceea ce se zideşte şi se creează nu provine din fiinţa celui care zideşte şi creează, ci este cu totul deosebit de el.
De asemenea, credem şi în unul Sfântul Duh, Domnul şi făcătorul de viaţă, care purcede din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, împreună închinat şi slăvit cu Tatãl şi cu Fiul, ca fiind de aceeaşi fiinţă şi coetern. Credem în Duhul cel din Dumnezeu, cel drept, cel conducător, izvorul înţelepciunii, al vieţii şi al sfinţeniei. El este şi se numeşte Dumnezeu împreună cu Tatăl şi cu Fiul; nezidit, desăvârşit, creator, atotstăpânitor, atoatelucrător, atotputernic, nemărginit în purtare; El stăpâneşte întreaga zidire, dar nu este stăpânit; îndumnezeieşte, dar nu se îndumnezeieşte; desăvârseşte, dar nu se desăvârseşte; împărtăşeşte dar nu se împărtăşeşte; sfinţeşte, dar nu se sfinţeşte; mângâietor, deoarece primeşte rugăciunile tuturor; în toate asemenea Tatălui şi Fiului; purces din Tatăl şi dat prin Fiul, este primit de toată zidirea. Zideşte prin El însuşi, dă fiinţă universului, sfinţeşte şi ţine.
Enipostatic, există în propria lui ipostasă, nedespărţit şi neseparat de Tatăl şi Fiul, având toate câte are Tatăl şi Fiul afară de nenaştere şi naştere. Tatăl este necauzat şi nenãscut, căci nu este din cineva: El îşi are existenţa de la El însuşi şi nici nu are de la altul ceva din ceea ce are, ba, mai mult, El este în chip firesc principiul şi cauza modului de existenţă a tuturor. Fiul este din Tatăl prin naştere. Duhul Sfînt şi El este din Tatăl, dar nu prin naştere, ci prin purcedere. Noi cunoaştem că există deosebire între naştere şi purcedere, dar care este felul deosebirii nu ştim deloc. Naşterea Fiului din Tatăl şi purcederea Sfântului Duh sunt simultane. Aşadar, toate câte le are Fiul şi Duhul, le are de la Tatăl, şi însăşi existenţa. Dacă nu este Tatãl nu este nici Fiul şi nici Duhul. Şi dacă Tatăl nu are ceva, nu are nici Fiul, nici Duhul. Şi din cauza Tatălui, adică din cauză că există Tatăl, există şi Fiul şi Duhul. Şi din cauza Tatălui, şi Fiul şi Duhul au pe toate câte le au, adică din pricină că Tatăl le are pe acestea, afară de nenaştere, de naştere şi de purcedere. Căci cele trei sfinte ipostase se deosebesc unele de altele numai în aceste însuşiri ipostatice. Ele nu se deosebesc prin fiinţă, ci se deosebesc fără despărţire prin caracteristica propriei ipostase.
Spunem că fiecare din cele trei ipostase are o ipostasă desăvârşită, ca să nu admitem o fire compusă desăvârşită din trei ipostase nedesăvârşite, ci o singură fiinţă, în trei ipostase desăvârşite, simplă, mai presus de desăvârşire şi mai înainte de desăvârşire. Căci tot ceea ce este format din lucruri nedesăvârşite este negreşit compus. Dar din ipostase desăvârşite este cu neputinţă să avem ceva compus. Pentru aceea nici nu spunem că specia este din ipostase, ci în ipostase. Spunem că sunt nedesăvârşite acelea care nu păstrează specia lucrului săvârşit din ele. Piatra, lemnul şi fierul fiecare în sine, potrivit naturii lor proprii, sunt desăvârşite; dar raportate la clădirea făcutã din ele, fiecare este nedesăvârşită, căci nu este fiecare din ele în sine clădire.

sursa: Părintele Cleopa Ilie – Sihăstria

YHWH

Biblia

Prin Sfânta Scriptură înţelegem colecţia cărţilor sfinte ale Vechiului şi Noului Testament, care au fost scrise sub insuflarea Duhului Sfânt, într-un răstimp de aproape 1500 de ani, adică de la Moise (circa 1400 de ani înainte de Hristos) până la autorul Apocalipsei (circa 100 de ani după Hristos). Încă să se ştie că Sfânta Scriptură este primul izvor al descoperirii Dumnezeieşti.

Icoana

"Sfânta Scriptură opreşte închinarea la chipuri cioplite şi la alte asemănări văzute (Ieş. 20, 4; Lev. 26, 1; Deut. 5, 8; Fapte 17, 29). Dar prin aceasta opreşte numai închinarea întemeiată pe socotinţa că însăşi aceste chipuri trebuie cinstite ca dumnezei, adică opreşte închinarea la idoli. Nu opreşte însă cinstirea unor semne şi înfăţişări ale lui Dumnezeu şi ale sfinţilor, când această cinstire nu rămâne la materia din care sunt făcute, ci duce gândul nostru la Dumnezeu sau la sfântul cel închipuit prin ele. Am văzut cinstirea ce se dădea unor brâie şi ştergare de pe trupul Apostolului Pavel.
În Vechiul Testament ni se spune despre doi heruvimi sculptaţi, aşezaţi deasupra chivotului Legii, sau de heruvimii brodaţi în covoarele din lăcaşul sfânt (Ieş. 25, 18–22; 26, 32 etc). Înaintea lor se tămâia şi se făceau închinăciuni (Iosua 7, 6; Ieş. 30, 1, 7, 8). Precum ne ajutăm de cuvânt ca să ne ridicăm la cele mai presus de cuvânt, tot aşa ne folosim şi de icoană, ca să ne ridicăm mai presus de icoană. Şi precum Dumnezeu vrea ca auzul nostru să se sfinţească prin cuvinte curate, aşa vrea ca şi vederea noastră să se sfinţească prin icoane cuvioase, ca prin amândouă aceste simţiri superioare, să pătrundă în suflet gânduri curate."

sursa: Părintele Cleopa Ilie – Sihăstria

Patimile care vor stăpâni lumea: desfrâul, beţia, închipuirea şi ura între oameni

"..."
- Ce ne puteţi spune despre pecetea lui Antihrist, 666, despre care se vorbeşte în Apocalipsă?

- Frate, tu crezi că se ia aşa după slovă, 666? Aceşti trei de şase simbolizează trei patimi cumplite care vor stăpâni lumea în vremea din urmă, şi anume: poftă fără de minte, adică desfrâu şi beţie cum n-a mai fost niciodată pe pământ; închipuire pripită sau imaginaţie pripită, care duce la secte, dezbinări de tot felul, boli sufleteşti, vrăjitorie, deznădejde şi sinucidere; şi al treilea şase înseamnă mânie fără judecată, adică ură între oameni, războaie, răzbunare, crime de tot felul, ceartă şi tulburare între creştini, între părinţi şi copii, aşa cum scrie la Sfânta Evanghelie. Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin cifrele 666, stăpânesc astăzi tot pământul, până când va veni sfârşitul lumii şi judecata de apoi. Atunci fiecare va lua după faptele sale.

Păi voi gândiţi că o să fie o pecete cu cifrele 666?

Prostii! La Apocalipsă, dacă ceri tu 666, eu îţi cer ţie „jivină gândită“ şi „cal galben“ şi „cal roib“ şi „cal negru“ şi „cetatea care naşte“. Cetatea se face femeie şi naşte. Ia să-mi spui tu mie ce-s acelea? Cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu, cele şapte trâmbiţe, ce-s acelea? Păi spune, măi! Cea mai blestemată sectă din lume, care ne ameninţă, este secta iehoviştilor. Ce hule grele aduc ei împotriva dumnezeirii! Ei nu cred în Hristos. Este o sectă politică iudaică, care luptă împotriva creştinismului şi încearcă să atace dogma Preasfintei Treimi, căci despart pe Tatăl de Fiul şi de Sfântul Duh. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt ? Hristos este Cuvântul Tatălui. A fost vreodată Tatăl fără Duh? Ce spune în Psalmul 12: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor“. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt sau fără Duh? N-ai văzut la facerea omului? „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră“. Cu cine se sfătuia Tatăl, dacă nu era Fiul şi Duhul Sfânt? N-ai văzut la amestecarea limbilor: „Să ne pogorâm, să le amestecăm limbile“. Sfânta Treime de la început se descoperă în cele mai tainice Scripturi. Deci răul din draci acesta este: poftă fără minte, închipuire pripită şi mânie fără judecată. Asta înseamnă 666! „Şi va veni o sectă la sfârşitul lumii, zice Sfântul Andrei, care nu va face cruce şi le va pune Antihrist pecetea pe mâna dreaptă şi n-o vor ridica la frunte; că fruntea este partea raţională a sufletului, adică mintea“.

Am avut mai demult câteva femei baptiste tocmai de la Abrud-Alba. Două au făcut cruce. De 30 de ani erau baptiste. Una a zis:
– Părinte, nu fac cruce!

- Fă cruce!, îi spun.

- Nu fac, nu pot ridica mâna în sus!

-Ţi-a pus diavolul pecetea, de aceea n-o mai ridici! Fă cruce, femeie, şi vei vedea puterea lui Dumnezeu!

- Nu, că nu pot ridica mâna! Şi eu îi iau mâna dreaptă şi-i fac cruce de trei ori pe faţă.

- Văleu! Văleu! Acum am putut-o ridica! Aşa a fugit de la dânsa diavolul care o stăpânea.

- Vai, tare mă simt uşoară!

- Da! Acum s-a dus dracul de pe mâna ta!

Apoi am mărturisit-o şi s-a întors din nou la Biserică. Vedeţi puterea Sfintei Cruci?

http://cleopasihastria.wordpress.com/

cine nu e cu noi, e impotriva noastra...

Mitropolitul Serafim al Pireului raspandeste teorii ale conspiratiei pe baza “Protocoalelor inteleptilor Sionului”

Mitropolitul Serafim a cerut guvernului grec sa dizolve masoneria din Grecia pentru ca aceasta se închina Satanei, s-a opus Cardului Cetateanului, deoarece este un precursor al pecetii lui antihrist, şi a sprijinit pe episcopul Artemie din Serbia.
Mitropolitul Serafim al Pireului spune ca Hitler a fost doar un instrument sionist pentru a convinge pe evrei sa paraseasca Europa pentru Israel si “sa puna bazele noului Imperiu”

Articol din ziarul Haaretz, Israel, 22 decembrie, 2010

Un preot din conducere Bisericii din Grecia a declarat ca evreimea este vinovata pentru problemele financiare ale tarii.
In timp ce a fost intervievat la o emisiune de dimineata la postul TV Mega din Grecia, mitropolitul Serafim de Pireu a spus ca sionismul international incearca sa distruga valorile familiei prin promovarea familiilor cu un singur parinte si casatoriile dintre persoane de acelasi sex, plusca exista o conspiratie sionista de subjugare a Greciei si a Ortodoxiei.
Mitropolitul a mai spus ca Hitler a fost doar un instrument folosit de catre sionisti in scopul de a asigura consolidarea statului Israel.
Cand realizatorul tv grec l-a intrebat: “De ce nu sunteti de acord cu politica lui Hitler? Dacă ei fac toate acestea, nu a fost el indreptatit pentru arderea lor?, “Mitropolitul a răspuns:” Adolf Hitler a fost un instrument al sionismului mondial si a fost finantat de renumita familie de masoni Rothschild cu unicul scop de a convinge pe evrei sa paraseasca taramul Europei si a merge in Israel pentru a stabili noul imperiu”.
El a continuat sa spuna ca evrei, cum ar fi “Rockefeller, Rotchschild, Soros controleaza sistemul bancar international care la randu-i controleaza globalizarea”.

Presedintele comunitatii evreiesti din Atena, Benjamin Albala, a spus ca: “Vizionarea emisiunii m-a dezgustat, mai ales ca mitropolitul de Pireu s-a exprimat impotriva sionismului mondial, si fara rusine a spus ca Hitler cu ajutorul bancherilor evrei a facut ceea ce a facut”.

O declaratie de clarificare din partea Mitropolitului Serafim al Pireului

Datorita scandalului iscat de afirmatiile sale, cu privire la vina sionistilor pentru actuala criza financiara, Mitropolitul Serafim a simtit nevoia de a clarifica observatiile sale prin urmatorea declaratie:

Cu ocazia nedumeririlor exprimate de Congresul Evreiesc European cu privire la interviul meu de la postul de televiziune MEGA pe 20 decembrie, am sa spun următoarele:

1. The things I said during my television appearance on the show “Society Hour Mega” are strictly my personal views and opinions of which I have repeatedly expressed my position verbally and in writing. Lucrurile pe care le-am spus în timpul aparitiei mele televizate la emisiunea “Society Hour Mega” sunt strict opiniile mele personale, pe care le-am exprimat in mod repetat verbal si in scris.
2. Eu respect si iubesc poporul evreu la fel ca orice alte popoare din lumea intreaga conform invataturilor Fiului lui Dumnezeu intrupat şi adevaratul Mesia, Domnul nostru Iisus Hristos, Mantuitorul, care a fost anuntat de către toti profetii si S-a intrupat in poporul evreu.
3. Opozitia mea publica, vehementa impotriva sionismului international se refera la institutia care este succesoarea “Sinedriului”, cel care a schimbat credinta Patriarhilor, a Proorocilor si a poporului evreu drepcredincios in satanism, prin Talmud, scrierile rabinilor si Cabala; sionismul întotdeauna se straduieste energic catre un imperiu economic instituit in intreaga lume, cu sediul in tara mare de dincolo de Atlantic pentru instaurarea unui guvern mondial si a religiei unice.
4. Eu consider ca regimul nazist, condus de dictatorul Adolf Hitler a fost unul criminal si oribil, impotriva umanitatii si iau atitudine cu toata cinstea fata de Holocaustul evreilor si fata de orice genocid cu urmari grave, cum ar fi cel al grecilor pontici si al poporului armean. In plus, natiunea greaca deplange mii de martiri din cauza atrocitatilor naziste.

sursa: Apologeticum