Nicăieri în lume nu e cunoscut cuvîntul „blugi“ în afară de România. Originalul este „blue jeans“, adică pantaloni albaştri. Simbol al Americii, blue-jeans-ii au fascinat zeci de generaţii, de la elevi, la muncitori şi intelectuali, de la staruri la şefi de stat. Fabricaţi pentru prima dată în secolul al XIX-lea, blugii sînt singurul tip de piesă vestimentară care se poartă cu succes şi astăzi. Înainte de 1989 visam la ei, îi cumpăram de la piaţa de sîrbi sau ne rugam de cei care mergeau prin RDG să ne aducă o pereche.
Loeb Strauss În California, acum 150 de ani, mii de mineri plini de entuziasm căutau pepite de aur. Unul dintre cei mai mari beneficiari ai acestei goane după avere a fost un emigrant pe nume Levi Strauss (foto medalion) care a făcut avere vînzînd minerilor salopete „indestructibile“. Evreul se numea Loeb şi era mezinul familiei Strauss, născut în 1829. Tatăl său murise de tuberculoză cînd Loeb avea 16 ani. Restul familiei s-a mutat în New York. În 1850 şi-a schimbat numele în Levi. Emigrat din Buttenheim, Germania, a stat cîţiva ani la New York ca să înveţe cum se face comerţ cu postăvuri. Apoi, s-a mutat în San Francisco cu sora şi cumnatul său. Şi-a deschis un magazin cu unelte pentru mineri, în care a adus spre vînzare şi un balot de pînză foarte rezistentă pentru coviltire şi corturi. Magazinul de pe strada Battery va fi sediul firmei vreme de 40 de ani.
Jacob Davis & Levi Strauss 
La scurt timp, un comerciant a început să se intereseze de pînza lui Levi şi tot el i-a dat ideea să facă pantaloni pentru cei care căutau aur în mine. În sihăstria Munţilor Stîncoşi, căutătorul de aer se îmbrăca o singură dată şi mai dădea pantalonii jos doar cînd găsea metalul galben. Un pantalon la fel de rezistent ca pielea tăbăcită era îmbrăcămintea ideală. Levi a început să producă pantaloni, dar erau foarte aspri. Aşa că a înlocuit pînza cu o alta mai moale, o pînză de doc, adusă din Franţa, din localitatea Nimes. Materialul se numea denim. O altă problemă erau buzunarele care se rupeau foarte repede. Un client, letonul Jacob Davis, a avut ideea să folosească nituri de metal cu care să prindă buzunarele de pantaloni, la colţuri. Împreună cu Levi, a patentat invenţia în 1872. Ar fi vrut să-şi omologheze ideea singur, dar n-a avut cei 68 de dolari necesari pentru auorizaţie. Pe 20 mai 1883, cei doi au primit autorizaţia 139,121 de la Oficiul pentru Patent al Statelor Unite. Aceasta este ziua de naştere a jeanşilor.
Blugi nituiţi Primul nume al acestor pantaloni a fost „waist overalls“ (salopete pînă în talie). Cuvîntul „jeans“ a devenit mai popular în jurul anilor ’60, cînd generaţia baby boom l-a adoptat pentru pantalonii preferaţi. Primii blugi nituiţi s-au vîndut în 1873. Strauss aplica nişte capse din cupru. Registrele companiei lui Strauss s-au distrus în cutremurul şi incendiul din 1906. Cînd Levi Strauss & Co şi-a deschis primele două fabrici din San Francisco, Jacob Davis era responsabil de linia de producţie. În jurul anului 1890, acestor pantaloni li s-a atribuit numărul 501, pe care încă îl poartă în denumire. În prezent, acest model de blugi este croit din 20 de tipuri de ţesături şi e comercializat în 108 mărimi.
Un patron modest Levi Strauss s-a îmbogăţit rapid. Dar s-a făcut treptat cunoscut nu numai ca om de afaceri cinstit, dar şi ca filantrop. S-a implicat în viaţa culturală a oraşului şi a făcut numeroase donaţii comunităţii evreieşti. Din 1897, a finanţat acordarea a 28 de burse la Universitatea Berkeley, din California. În ciuda succesului său financiar, insista ca angajaţii să i se adreseze cu numele mic. Compania sa era printre cele mai bine amenajate din perioada aceea; avea candelabre cu gaz şi lifturi pentru transportul mărfurilor.
Afacere de milioane Pentru că nu se căsătorise niciodată şi nu avea urmaşi direcţi, şi-a lasat compania în mîinile a patru nepoţi. Levi Strauss a condus afacerea pînă în 1902, anul morţii sale, împreună cu fraţii săi, Jonas şi Louis. Averea lui Levi se ridica la şase milioane de dolari. În timpul creşterii puternice din anii ’50-’60, acţiunile companiei au urcat vertiginos. În timp, s-au confecţionat mai multe tipuri de pantaloni, jachete, fuste, pălării, pantofi din acelaşi material. În 1985, Levi Strauss & Co a devenit cel mai mare producător de pantaloni din lume.
Jeanşii la Moda În anii 30, producţia la Hollywood a explodat cu filme western. Imaginea cowboy-ului purtînd jeans a făcut înconjurul lumii. În filmul „Timpuri Noi“, Charlie Chaplin apare în asemenea salopetă, la fel Stan şi Bran. În 1935 au apărut şi primii blugi pentru femei. În timpul războiului, pentru o vreme s-a stopat confecţionarea blugilor. Erau purtaţi doar de soldaţii americani în afara serviciului. După 1945, au apărut şi alte mărci celebre, Wrangler, Lee, care au împărţit cu Levi Strauss noua piaţă de tineri. Aceştia au adoptat blugii în anii ’50 ca simbol al nonconformismului. Promovat prin intermediul filmelor, cum ar fi „Rebel fără cauză“ (1955) cu James Dean, denimul a început să fie purtat peste tot. Unele colegii au interzis purtarea lor.
Blugi Calvin Klein Dar măsura coercitivă n-a durat mult. În anii ’60, foarte mulţi studenţi şi elevi purtau jeans. Era perioada hippy, cînd au apărut tot felul de modele de blugi: cu broderie, pictaţi, cu aplicaţii. Încă din anii ’70, au început să apară tot mai multe fabrici unde se confecţionau haine din denim care deveniseră destul de ieftine. Din anii ’80 şi pînă astăzi, blugii au devenit vedetele prezentărilor de modă, fiind folosiţi în colecţiile designerilor celebri din toată lumea. Primul creator de modă care şi-a scos pe piaţă propria marcă de blugi a fost Calvin Klein, în 1970. Blugii au început să devină obiect de lux, fiecare designer aducînd propria lui viziune.
Vremea docului În anii ’90, tinerii nu au mai fost interesaţi de jeanşi, preferînd alte tipuri de materiale. Levi Strauss & Co a închis 11 fabrici din SUA. Dar n-a falimentat. Din 2003 încoace, prilej cu care s-au împlinit 130 de ani de la inventarea blugilor, moda s-a relansat în jurul vestiţilor pantaloni care au ajuns de nerecunoscut faţă de primele modele. O nouă revoluţie a celebrilor pantaloni cu cinci buzunare a început o dată cu noul mileniu. Au apărut nu numai blugi cu ţinte, dar şi modele cu broderii şi mărgele, materiale verzi, mov, roşii, tocite („prespălaţi“) sau rupte „artistic“ în anumite zone, cît mai sexy sau cît mai aiurea. România a intrat şi ea în reţeaua de producţie a companiilor celebre. Produşi într-o întreprindere din Săcuieni, blue-jeans-ii Armani ajung la Timişoara pentru a fi finisaţi. Dar nu pentru noi, ci pentru export. Doar 1% din producţia românească are căutare pe piaţa internă. Se fabrică şi cămăşi, fuste, rochii.
Blugi made in Turcia 
Jeans-ii au revenit în mare forţă în moda internaţională. Pentru următorii doi ani, specialiştii prognozează o creştere a cererii acestor produse. Comercianţii vînd mai mult numere mici, principalii cumpărători fiind adolescenţii. Concurenţa pe piaţa românească a jeans-ilor este foarte mare. Pe lîngă mărcile de calitate, blugii turceşti, de proastă calitate, au ajuns la mare căutare din cauza preţului scăzut. O pereche de blugi costă în piaţă 500.000 de lei vechi (50 RON), una de firmă de 5-6 ori mai mult, dar pot fi purtaţi şi 10 ani. În staţiile de metrou din Paris, se pot cumpăra blugi de la automate. Azi, nu mai contează marca aşa mult, important e ca blugii să fie frumoşi şi la modă, adică rupţi, tociţi, decoloraţi, peticiţi. Femeile preferă pantalonii cu talie foarte joasă, adolescenţii blugi largi, cu turul lăsat. Blugii au încetat demult să mai fie o ţinută sport. Săraci sau bogaţi, tineri sau bătrîni, rockeri sau rapperi, cu toţii avem în garderobă cel puţin o pereche de blugi. Pantalonii albaştri au devenit îmbrăcămintea cea mai populară a secolului XXI.
Blugi de Paşcani În timpul regimului comunist, România a vrut să demonstreze că poate şi ea să fabrice buni la fel ca cei din ţările „imperialiste“. O fabrică românească a fost dotată cu un utilaj care putea produce materialul pentru confecţionarea mult doriţilor blugi. În 1977, la Paşcani, au început să se fabrice blugi. Deşi arătau jalnic, pantalonii erau căutaţi, din lipsă de altceva, şi costau 200 de lei, cam de 10 ori mai puţin decît cei originali. Singura fabrică românească ce producea blugi primea comenzi uriaşe, imposibil de satisfăcut. Cu toate acestea, în magazine nu ajungeau decît cîteva din cele 70.000 de perechi fabricate lunar. Se vindeau pe sub mînă sau pe liste de aşteptare.
Blugi ecologici În curînd, rafturile magazinelor vor fi invadate de jeans-ii coloraţi cu ajutorul bacteriilor. Cercetătorii de la o societate californiană au reuşit să dezvolte nişte microorganisme capabile să producă minusculele molecule de indigo pentru colorarea pînzei. Noul procedeu a stîrnit senzaţie, fiind unul cu adevărat ecologic, spre deosebire de tehnologia folosită în prezent, care se bazează pe chimicale.
Însemnele originalului Numai stilul de design 501 este marca Levi Strauss adevărată. Are nasturi în loc de fermoar, nituri din cupru la tivul buzunarelor, o etichetă de piele cusută în dreptul taliei, un W pe buzunarele de la spate şi o etichetă roşie cu marca Levi’s cusută de tivul buzunarului drept de la spate. În plus, blugii sînt confecţionaţi din denim greu, care intră la apă un centimetru sau doi la prima spălare. În 1886, Levi a cusut pe pantaloni o etichetă din piele cu imaginea a doi cai care trag în părţi opuse de o pereche de blue jeans. Meritul lui Strauss este şi acela că a colorat materialul cu indigo, nota specifică blugilor care au făcut carieră.
sursa: monitorulexpres.ro
