pe marginile sufletului...

Barbatul si Femeia. Vise si sperante se nasc o data cu noi; o data cu fiecare dintre noi. Ca barbat imi doream cea mai frumoasa femeie din lume. Nu stiu daca am avut-o vreodata sau daca mi-a fost sortita mie. Timpul m-a invatat ca singurul lucru pe care mi-l doresc este EA. Gandurile mele mi-au sculptat-o, nu o data. Mi-am dorit-o din ce in ce mai mult. Ce folos iti poate aduce cel mai frumos trup daca e gol pe dinauntru. Un copac frumos pe dinafara si bolnav in sine... Poate nu, nu pentru mine. Eu am nevoie de liniste, de relaxare, si de calmul sufletului curat pe care l-am gasit intr-o inima calda. Ma gandesc la Ea fara stresul necunoasterii, fara furia geloziei, fara balbaiala unui moment de care nu esti sigur.
Se putea mai mult?
Imi doream mai mult?
Raspunsul se afla in momentele in care Ea ma face sa zambesc, ma face sa sufar, ma face sa plang, ma face sa iubesc, ma face sa ma joc, ma face sa... traiesc

am asteptat autobuzul... ca in fiecare zi...

Am asteptat 40 minute pe ceas sa vina un 104. In timpul asteptarii, plictisit si enervat la culme m-am uitat la casa de bilete pe care trona un afis cu orele la care trebuie sa soseasca din ce in ce tot mai ravnitele masini Ratb:
9.02
9.05
9.08
9.11
9.14
9.17
9.20
9.23
9.26
9.29
9.32
9.35
9.38

Eu am stat de la 9.00 pana pe la 9.38. Infrant de dorinta de a pleca m-am indreptat in directia opusa cu gandul sa iau metroul, ceea ce am si facut ulterior. Pe drum am observat plin de amaraciune cand eram deja suit in alt autobuz ca a sosit 104 si nu doar unul ci 3 autobuze in sir indian...
Ce gandesc soferii Ratb? Pot sa expun doar ceea ce mi-a zis unul dintre ei: "Ce tot comentezi ba atata ca esti la cheremul meu"...

inca ceva stupid la RATB

Inca o prostie, dar nu e ultima nu va faceti griji. Acele adaposturi in mare parte distruse, nu de vant ci de civilizatia inapoiata din Bucuresti, sunt pozitionate in statia de autobuz de asa natura incat sa creeze o adevarata problema cand cobori sau urci in masina. Multimea se imbulzeste sa urce, inca inainte de a cobora cineva, iar cei care doresc sa coboare se gasesc in imposibilitatea de a iesi din adaposturi pentru ca spatiul dintre autobuzul care opreste in statie si cele doua margini pline de reclame este mult prea mic. Deci, o adevarata capcana pare a fi insasi adapostul.
In culpa este prostia omeneasca care dainuie in capul alesilor nostri care sunt incapabili sa gandeasca si cele mai marunte nimicuri...

Castelul Peles

O parte din ceea ce am vizitat la munte; frumusete si stil...