oana

Probabil una dintre marile temeri (care din pacate se si confirma in 90% din cazuri)ale barbatilor este ca femeia din viata lor le va invada teritoriul, iar cum femeile se pricep mai bine la detalii decat la ansamblu, nu vor rata niciun coltisor...
Prin urmare, ca sa rotunjesc zero-ul (90%)am procedat similar si am "invadat" blogul lui Silentzios :-D
Motivul este unul simplu....Draga Silentzios...TE IUBESC si asa cum eu am regasit in randurile scrise de tine petalele unui trandafir ce in loc sa se ofileasca, cum ar fi fost normal prin caderea acelor mici particele din el, s-a transformat într-un adevarat buchet de boboci de trandafiri rosii pe care stau asezate picaturi de roua, unde se reflecta bujori de timiditate, saruturi, lacrimi, vise crescute in doi, "un sac de aminitri" ce creste necontenit si ne invadeaza sufletele contopite, tandrete, nori albi de grindina, nori negri de furtuna, nori pentru decorul unei zile superbe de vara insorita...adica DRAGOSTE, iubitul meu Silentzios. Tot ce ti-am descris mai sus e o DRAGOSTE nesfarsita pe care de cele mai multe ori poate nu stiu sa ti-o arat si care te face sa suferi, dar care exista in mine si ma conduce in tot ceea ce fac, bun sau rau, tu esti cel care poti sa judeci.
Inca odata, TE IUBESC si acesta va fi singurul sentiment pe care ti-l voi purta vesnic cu adevarat :-P

pe marginile sufletului...

Barbatul si Femeia. Vise si sperante se nasc o data cu noi; o data cu fiecare dintre noi. Ca barbat imi doream cea mai frumoasa femeie din lume. Nu stiu daca am avut-o vreodata sau daca mi-a fost sortita mie. Timpul m-a invatat ca singurul lucru pe care mi-l doresc este EA. Gandurile mele mi-au sculptat-o, nu o data. Mi-am dorit-o din ce in ce mai mult. Ce folos iti poate aduce cel mai frumos trup daca e gol pe dinauntru. Un copac frumos pe dinafara si bolnav in sine... Poate nu, nu pentru mine. Eu am nevoie de liniste, de relaxare, si de calmul sufletului curat pe care l-am gasit intr-o inima calda. Ma gandesc la Ea fara stresul necunoasterii, fara furia geloziei, fara balbaiala unui moment de care nu esti sigur.
Se putea mai mult?
Imi doream mai mult?
Raspunsul se afla in momentele in care Ea ma face sa zambesc, ma face sa sufar, ma face sa plang, ma face sa iubesc, ma face sa ma joc, ma face sa... traiesc

am asteptat autobuzul... ca in fiecare zi...

Am asteptat 40 minute pe ceas sa vina un 104. In timpul asteptarii, plictisit si enervat la culme m-am uitat la casa de bilete pe care trona un afis cu orele la care trebuie sa soseasca din ce in ce tot mai ravnitele masini Ratb:
9.02
9.05
9.08
9.11
9.14
9.17
9.20
9.23
9.26
9.29
9.32
9.35
9.38

Eu am stat de la 9.00 pana pe la 9.38. Infrant de dorinta de a pleca m-am indreptat in directia opusa cu gandul sa iau metroul, ceea ce am si facut ulterior. Pe drum am observat plin de amaraciune cand eram deja suit in alt autobuz ca a sosit 104 si nu doar unul ci 3 autobuze in sir indian...
Ce gandesc soferii Ratb? Pot sa expun doar ceea ce mi-a zis unul dintre ei: "Ce tot comentezi ba atata ca esti la cheremul meu"...

inca ceva stupid la RATB

Inca o prostie, dar nu e ultima nu va faceti griji. Acele adaposturi in mare parte distruse, nu de vant ci de civilizatia inapoiata din Bucuresti, sunt pozitionate in statia de autobuz de asa natura incat sa creeze o adevarata problema cand cobori sau urci in masina. Multimea se imbulzeste sa urce, inca inainte de a cobora cineva, iar cei care doresc sa coboare se gasesc in imposibilitatea de a iesi din adaposturi pentru ca spatiul dintre autobuzul care opreste in statie si cele doua margini pline de reclame este mult prea mic. Deci, o adevarata capcana pare a fi insasi adapostul.
In culpa este prostia omeneasca care dainuie in capul alesilor nostri care sunt incapabili sa gandeasca si cele mai marunte nimicuri...

Castelul Peles

O parte din ceea ce am vizitat la munte; frumusete si stil...

Palace of the Parliament

"Palatul Parlamentului din Bucureşti, România (cunoscut sub numele de Casa Poporului înainte de revoluţie), măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălţime, şi 92 m sub pământ. Are 12 nivele la suprafaţă şi alte 8 subterane.
Construirea Palatului Parlamentului a început în anul 1983, înscriindu-se în "Cartea Recordurilor" pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului, depăşeşte cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt.
Şantierul propriu zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei si relocarea a peste 40.000 de oameni din aceastä zona. Dintre clädirile dispärute se numära Mânästirea Väcäresti, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naţionale, stadionul Republica şi lista poate continua.
In 1989 costurile clädirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro.
Dimensiunile clădirii

* lungime - 270 metri
* lăţime - 245 metri
* înălţime - 86 metri (peste cota 0)
* adâncime 14 metri (sub nivelul solului)
* suprafaţa construită la sol - 66.000 metri pătraţi

Resurse folosite

Pentru realizarea acestei impunătoare clădiri s-au folosit:

* 1.000.000 m³ de marmură
* 5.500 de tone de ciment
* 7.000 de tone de oţel
* 20.000 de tone de nisip
* 1.000 de tone de bazalt
* 900.000 m³ de esenţe de lemn
* 3.500 de tone de cristal
* 200.000 m³ de sticlă
* 2.800 de candelabre
* 220.000 m² de covoare
* 3.500 m² de piele.

La construcţie au participat 700 arhitecţi şi aproximativ 20.000 muncitori care au lucrat în trei ture, 24 ore pe zi.
Clădirea are aproximativ 1000 încăperi, dintre care 440 birouri, peste 30 săli şi saloane, 4 restaurante, 3 biblioteci, doua parcari subterane, o sala de concerte, restul fiind camere de deservire." Pentru mai multe detalii puteti vizita:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Casa_Poporului

Mie personal mi s-a parut foarte interesant si cred ca acest proiect realizat are si parti pozitive si parti negative. Cred ca ar fi putut fi indeplinit in alta parte unde nu era nevoie sa se darame atat de mult din Bucuresti. Pe de alta parte mi se pare ca poate induce un sentiment de mandrie ca exista la noi in tara o asemenea cladire. Poate ar fi putut arata mai bine, mai modern; sau poate ca unii, in aroganta lor au preferat sa ignore o asemenea realizare...

lumina... si pe strada mea

Sa fie vorba de suflet, cand zic asta? asa cred! Mi s-a intamplat ceva ciudat acum vreo doua zile. Mergeam pe strada din fata spitalului Caritas, de langa mine. Si la fiecare stalp de iluminat pe langa care treceam se aprindea lumina in urma mea, in timp ce la stalpul din fata mea se stingea (lumina). Am patit asa pe toata strada si mi s-a parut ciudat. Parca a fost ca un semn divin. Poate exagerez dar cred ca minunile se ascund in lucruri marunte. Poate va fi mai bine, poate va fi mai rau, dar eu raman un optimist desavarsit. :-)

inca mai circula RATB ?

Ma gandeam acum daca as putea gasi o asemanare, un exemlpu! Si cred ca l-am gasit: un om bolnav, grav bolnav, cumva pe patul de moarte... Poate va fi mai bine! Dar intai va fi mult mai rau si la un moment dat va muri de tot. Inca mai bate inima! Mai palpaie, pe undeva parca inca mai e o licarire...
Daca in timpul saptamanii astepti mult si bine, pana vine in zare in sfarsit un autobuz, un troleu sau un tramvai, in weekend parca iti vine sa pleci catre el (catre mijlocul de transport in comun). Poate s-a ratacit undeva pe traseu! O fi vreun sofer nou care a fost pus in fiecare zi sa mearga pe alta linie.
De multe ori imi imaginam in statie dupa indelungate asteptari, cum ar fi sa fie primit cu pietre soferul de o intreaga gloata scoasa din minti? Sau cum ar fi sa nu mai poata pleca pana cand nu vine televiziunea sa filmeze "ca uite dom'le ce rar circula ca nu mai poate pleca din statie din cauza inbulzelii"! Ati patit si voi asa ceva? Atunci ganditi-va acum cum suna o replica de genul: "uitati-va si voi dragi concitadini de ce e Bucurestiul aglomerat! ca nimeni nu mai foloseste autobuzul, ca toata lumea merge cu masina personala la servici si mijloacele de transport in comun sunt goale..." Probabil stiti la cine ma refer: Calin Popescu Tariceanu prea iubitul nostru prim-ministru...

Bricheta ... nimanui

... mult timp nu am stiut ce sa (mai) zic de acest subiect. A fost dezbatut pe toate posturile de radio si televiziune! Fiecare cu dreptatea lui! Ca o gluma, cred ca era mai haios sa se dea un verdict de genul: sa nu fie nici ca Rapid, sa se reia jocul de la 1-0 in min. 73; nici ca Steaua 3-0; si ca sa iasa asa cum trebuia sa iasa ;-) , mai bine se dadea un verdict de genul sa se reia jocul din min. 73, de la 2-0 pentru Steaua :-)).
Sa fie oare de vina rapidistii ca un nebun si-a batut joc de munca lor si a facut cum zicea Rednic anul trecut: "ce face cainele la un copac" pe munca jucatorilor de la Rapid? Sa fie oare de vina stelistii ca nu l-au rugat pe arbitru sa continuie jocul, ca sa piarda mai sigur cu 1-0 in loc sa castige cu 3-0 fara prea mari batai de cap? Sa fie de vina oare Comisia de disciplina ca un suporter le-a pus pe tava un verdict, poate, conform cu regulamentul? Sa fie de vina oare patronul Rapidului ca nu a pus destui "ochi"(camere video) pe suporteri? Sa fie oare de vina Jandarmeria ca nu se duce direct acasa(filmati si fotografiati fiind) la cei care arunca cu obiecte in teren si bat cu lanturi si cu bate alti oameni nevinovati? Sa fie oare de vina Justitia ca nu da verdicte care sa ii faca pe nenorociti sa infunde puscaria? Sa fie oare de vina Parlamentul ca nu da legi care sa apere oamenii normali din tribuna si munca altor oameni? Sa fie de vina... ?

Raiffeisen? incotro... !?

Zilele trecute am imprumutat cardul mamei mele sa scot niste bani de la un bancomat. Ma aflam la servici, pe santier, pe Calea Floreasca. Dupa indelungi cautari am gasit o banca Raiffeisen iesind pe Dorobanti pe o straduta printre case si blocuri. Bucuros de aceasta fericita descoperire m-am grabit inauntru sa scot banii, dar surpriza: bancomatul nu mergea :-( Am iesit suparat si m-am indreptat spre casa. M-am gandit sa merg cu metroul pana la Muncii si apoi cu 104 pana pe Traian. Zis si facut. Pe la Muncii mi-am zis sa incerc din nou la o banca Raiffeisen, sa scot banutii... si am gasit una mergand pe jos spre Piata Alba Iulia. Am intrat inauntru, dar binenteles ca nici acolo nu functiona bancomatul :-(( Sa mai mentionez ca pana la Piata Muncii am iesit de la Metrou si la Bucur Obor sa incerc sa scot banii ? Acelasi rezultat :-((( Enervat la culme am intrebat pe una din functionare daca trebuie sa scot banii la anumite ore! Mi s-a raspuns zambind ca au un soft foarte prost bancomatele. M-am resemnat si am pornit in cautarea unui nou bancomat care de altfel a fost gasit destul de aproape, la Piata Alba Iulia. A MERS !!! Mi-am facut cruce multumind Celui de sus ca Bucurestiul e destul de mare...

apogeul penibilului in fotbal

Ma uitam suparat la meci Rapid-Steaua 1-0 pentru ca echipa mea de suflet era condusa. La un moment dat se intampla ceva pe gazon si nu stiam ce anume. Pana la urma am vazut si eu din reluari ca arbitrul a fost lovit cu ceva in cap. Trist! Sunt dezamagit

COSTEL canta LA DONNA E MOBILE

Pavaroti a murit! Traiasca Pavaroti!

mandria de a te numi... Costel

Un nume atat de simplu si care pare atat de mic reuseste totusi si se impune atat de repede si urca atat de sus !!! Greu de imaginat. Cand spui Costel te gandesti la un baietel neinsemnat si crezi ca posesorul numelui trebuie sa fie un om marunt. Dincolo de aparente afli ca acest nume ascunde cu adevarat o mare vedeta. Ciudat! Acest cuvant, "vedeta", ma duce cu gandul spre oamenii aceia simpli: care nu au voce, dar au efecte create pe calculator, care nu au educatie, dar au mandrie exagerata si exacerbata, care nu au talent dar au multe melodii scoase pe piata si lista poate continua la nesfarsit cu laudele ce li se impun. Peste toti aceia se ridica adevarata glorie si ca uleiul deasupra apei se impune o stea deasupra altor ceruri... umplute simplu... cu aer...

un film, o idee

Am vazut, de curand, un film care m-a facut sa ma gandesc la o singura intrebare: Vei merge cu mine pana la capatul lumii stiind ca nu te vei mai intoarce niciodata inapoi? ... Sa fie asta legamantul nostru.